La mulţi ani, Dana!

Apariţia în peisajul cultural al Iaşilor a Galeriilor de Artă Dana de pe Lăpuşneanu a constituit un veritabil eveniment. Cu atât mai mult cu cât astfel de iniţiative sunt atât de rare încât pot fi considerate excepţii. Trebuie spus că în oraşul nostru emancipat prin cultură mai există încă una, maxim două astfel de galerii. Dacă ne-am compara cu Parisul, de pildă, la o populaţie de vreo cinci-şase ori mai numeroasă decât la Iaşi, există vreo opt mii. Asta ar însemna că şi noi ar trebui să avem peste o mie şi ceva. Greu de imaginat, desigur... Bune şi cele două, vom zice cu resemnare mioritică. Asta-i situaţia şi mergem senini mai departe. Care departe însă? De aici însă valoarea de simbol a iniţiativei private, rolul din ce în ce mai important dobândit în timp şi interesul manifestat de un public fidel şi de elită. În context, iniţiativa domnului Mihai Pascal trebuie salutată după cuviinţă.

Dacă la toate acestea adăugăm succesul şi prestigiul rapid înregistrat la bursa interesului iubitorilor de artă şi al artiştilor, vom considera că Galeriile Dana au devenit o alternativă viabilă la puţinele spaţii de expunere ale profesioniştilor locali. Strategia Galeriilor Dana se bazează pe conceptul de deschidere către universul valorilor, al competiţiei, al unei bune gestionări mediatice. Dacă la alte evenimente media locală străluceşte prin absenţă, aici sunt permanent prezenţi teleaşti dornici de afirmare, chiar dacă au trecut binişor de şaizeci de ani, şi nu se lasă considerând evenimentele de aici probabil un prilej de a nu fi daţi uitării. Din ce în ce mai mulţi neaveniţi cred că despre fotbal şi artă toţi trebuie să-şi exprime public părerea...

Galeriile Dana au înplinit doi ani de existenţă. Debutul a fost marcat de un exerciţiu de admiraţie faţă de vechii maeştri ai şcolii ieşene, aerul de muzeografie fiind depăşit de panotarea ingenioasă care a permis reîntâlnirea cu valoroase pagini de istorie. În fapt, s-a impus astfel ideea că valoarea autentică, acreditată, pilduitoare va fi semnul major al selecţiilor de autor sau de grup ce vor urma. Chiar aşa s-a şi întâmplat, notorietatea galeriei sporind cu fiecare expoziţie personală sau de grup. Nu putem ignora faptul că, în răstimpul celor doi ani, Galeria Dana a organizat în regie proprie tabere de creaţie cu artişti din toată ţara la Cotu Morii sau la Vatra Dornei, că tot ea editează pentru fiecare reuniune cataloage ce seamănă cu veritabile albume de artă. Sunt, iată, suficiente argumente spre a putea susţine opinia că în mediul privat lucrurile se mişcă cu mult mai bine şi mai eficient.

Reuniunea aniversară a prezentat o selecţie reprezentativă ale tuturor artiştilor care au onorat şi au fost onoraţi aici. Un catalog substanţial ca format şi conţinut ne reaminteşte că pe aici au trecut, fie artiştii invitaţi în cele mai multe cazuri, fie doar operele lor. Creatori din toate generaţiile, exponenţi ai unor viziuni diverse, cu personalitate distinctă, tineri sau vârstnici, celebri sau doar în aşteptarea acestei certificări, au desenat un parcurs divers şi incitant. De la Maeştri, la tineri care anunţă previzibile cariere. Sensul respectului faţă de valoare a fost evolutiv. Marcel Chirnoagă sau Traian Brădean, Nicolae Alexi sau Marcel Guguianu, Valeriu Gonceariuc sau Liviu Suhar, Constatin Tofan sau Dimitrie Gavrilean, Ilie Boca sau Traian Mocanu, Dragoş Pătraşcu sau Felix Aftene, Adrian Chira sau Sorin Purcaru, Nicolae Constantin sau regretata Dana Plahteanu, Dan Constantinescu şi încă mulţi alţii au conferit spectacolului vizual dimensiunea personalizată a originalităţii şi valorii.

În ideea amplificării pozitivelor ecouri locale, Galeria Dana a apelat la comentatori de prestigiu în domeniu, critici de artă ale căror expertize artistice sunt de notorietate mai mult decât locală... Numele lor pot fi întâlnite în revista de specialitate AnticArt din Bucureşti, una dintre puţinele reviste de profil din România. În asemenea condiţii este de înţeles de ce orice artist îşi doreşte să expună la această galerie şi să beneficieze de comentariile avizate ale unor profesionişti, să se întâlnească cu un public de elită şi interesat, cu notorii colecţionari de artă.

Aniversarea la care am participat ne-a oferit bucuria unui remember, chiar dacă cei doar doi ani trecuţi de la lansarea proiectului pot părea prea puţini pentru configurarea unor concluzii sub semnul amăgitoarei eternităţi. A avut însă menirea unei evaluări cu aerul festiv, firesc în asemenea ocazii. Unii aşa-zişi intelectuali ieşeni au aflat astfel că la vernisaje inteligenţa participativă şi manierele elegante sunt obligatorii...