Spectacolul vizualităţii

Confirmat cu excelenţă pe mari scene expoziţionale europene, îndeosebi din mediul spaniol şi francofon, pictorul Ioan Vînău a devenit un veritabil ambasador al spiritualităţii româneşti a cărei disponibilitate integratoare ţine de evidenţă. Exerciţiile sale anterioare în domeniul teatrului ca pictor scenograf i-au configurat o viziune originală asupra spectacolului realităţii din care face o veritabilă strategie artistică. Realitatea nu este altceva decât decorul supradimensionat în care oamenii ca nişte actori eterni îşi joacă destinele pe un text impus de autoritatea divinităţii. În consecinţă, privirea devine locul de întâlnire cu revelaţia. Actul de creaţie, limitat, face din realitate doar premiza unor glose personale, originale, în sfera unor utopii credibile prin speranţă, personale prin rezolvările pur plastice. Realitatea este, se înţelege, doar punctul liminar al dezvoltărilor în universul imaginarului.

Strategia artistului ţine seama de regulile comunicării în plan simbolic şi, de aceea, îşi stabileşte inspirat reperele menite să-l capteze pe privitor într-o veritabilă şi elocventă iniţiere. Totdeauna porneşte de la elementele tangibilului uşor de identificat în orizonturi recognoscibile spre a înainta potrivit ideilor compoziţionale în spaţiile incitantelor ipoteze. Acest permanent balans între figurativ şi iluzia formelor decupate din irealitate generează un tip de lectură plastică prin care se poate ajunge cu adevărat la esenţe. Experienţele pictorului în domeniul relaţiei dintre parte şi întreg, expresie şi sugestie, validează o opţiune şi defineşte o vocaţie plurală. În plan imediat Ioan Vînău apelează la sugestivitatea unui peisaj decupat de pe retina memoriei sau un personaj cu o fizionomie indistinctă din zona religiosului sau anonimatului. Contextul în care evoluează însă aceste propuneri asigură compoziţiei consecvenţă stilistică şi credibilitate estetică. Identificările oferă satisfacţie imediată, aluziile şi conexiunile multiple fortifică spiritul.

Marile compoziţii incluse în selecţia aniversară de la Galeriile ieşene Dana definesc viziunea unui creator matur, împlinit prin muncă şi onorat prin succes. Planurile compoziţionale suprapuse comunică prin subtile transparenţe şi asigură imaginii dinamism şi ritm interior. Prezenţa mişcării în planul ideilor se manifestă în structurile constructive dispuse într-un fel de perspectivă dinamică de unde ochiul transcendental veghează asupra planetei şi stabileşte racorduri între teluric şi astral. Sugestiile marcate de cosmicitate scot de obicei prim-planurile în evidenţă şi le relativizează totodată. Acest farmec al dialogului formelor purtătoare de idei simbolice asigură coerenţa ansamblului şi individualizează fiecare imagine în parte. Practic asistăm aproape la impresia de tablou în tablou de unde şi concluzia asupra unui fertil polisemantism.

Sunt de relevat, de asemenea, apelurile permanente la transparenţă ca tehnică de amplificare a iluziilor optice astfel încât percepţia ansamblului să poată fi globală sau, după preferinţă, individualizată. Exerciţiile sale de montare scenică de anvergură nu exclude nici amprenta unei monumentalităţi neostentative, unele decupaje sugerând autonomia. Acest tip de structură face din subtilităţile culorii fie trimiteri la metale rare oxidate de timp, la stofe şi brocarturi veneţiene, la detalii relevante. În alchimia ansamblului se topesc iluzia aurului şi efemerul veşniciei. Roşuri pompeiene arse de soarele mediteraneean, albastruri reci de provenienţă helvetă, verdele unor primăveri amânate fac din eliadeştile sânziene flori ale orizontului fantastic. Distribuţia elevată a elementelor acestui decor ireal face din fiecare tablou un compendiu de stări şi sentimente demne de un psiholog al abisului. Realul şi imaginarul se conjugă permanent la timpul amintirilor despre viitor.

Ioan Vînău are argumentele profesionistului exersat care ştie să facă din orice detaliu o compoziţie autonomă. Este suficient să priveşti modul de dispunere pe suprafaţă a tuşelor de culoare pe verticală sau orizontală spre a putea sesiza tensiunea materiei care generează o muzică iscată în adâncuri imemoriale. Pictura lui face din stil mai mult decât o amprentă şi ajunge la dimensiunea vocaţiei. Echilibrul maselor, subtilitatea lor exclude determinări gravitaţionale deoarece punctul de interes optic concentrează atenţia asupra raporturilor dintre forme şi omogenitatea ansamblului. Această coerenţă atitudinală exprimă consecvenţa ca fidelitate faţă de propriile principii artistice de unde nu lipsesc opţiunile pentru echilibru dinamic şi surpriză optică.

Privilegiul acestei aniversări face din Ioan Vînău, dincolo de vizibilitatea momentului, un exponent marcant al artelor frumoase ieşene şi nu numai, un personaj a cărui distincţie artistică impune un unanim respect. În spaţiul elevat al picturii sale nu pot încăpea impostorii care, mai nou, execută pervers portrete la comandă cu mirese a căror defunctă virginitate trebuie musai reperată contra cost...

Valentin Ciucă, critic de artă