BOGDAN BÂRLEANU
BOGDAN BÂRLEANU între BĂLŢI ŞI PENSULE
Timpul trece, cuvintele rămân – pietre de hotar despărţind apele tulburi ale nopţii de apele limpezi ale descoperirii. O expoziţie de pictură şi o lansare de carte – Bălţi şi pensule.
Cititorul volumului de faţă, desprins cu subtilitatea unduirilor sufleteşti ale personajelor, va înţelege fără greutate că, pentru eroul prezentelor întâmplări insolite (pescăreşti), a vorbi deschis, întâia oară, despre patima pescuitului, despre locuri şi oameni, este o necesitate ce se dorea mărturisită. Subiectiv, dificultatea era sporită de faptul că personajele pitoreşti ale acestor notaţii au fost şi sunt martorii acestor „întâmplări” pescăreşti!
Cu umor, fine ironii, cu un patos ce îl caracterizează, artistul Bogdan Bârleanu, se încumetă să întreprindă o călătorie în memoria apelor prin vămi necercetate, o călătorie îndelung solitară, secondat din când în când de pictorul C. Tofan.
Bogdan Bârleanu revizitează cu gândul etapele intinerariului său reflexiv, pictural, materie primă a acestei cărţi singulare, dar şi al picturii sale croite între bălţi şi pensule...
La Stânca, devine limanul insulei Milică, potrivit eresului stânca (ştearsă din hărţi şi rămasă fără nume) fusese locul jertfirii unor prunci nevinovaţi ce s-au risipit în undele tulburi ale Prutului, în malurile de pământ ce înădesc geana întinsă a orizontului estic. Alături barajul-frontieră, o neasemuită senzaţie de singurătate şi spaţiu. Acolo vremea-i abătută din zbor. Gândul pictorului aţipeşte în tânguirea fără oprire a talazurilor – albe lovituri de spadă (pensulă) în apă... Barajul, ciment albăstrui este semnul de căpătâi al locului. Copaci de abur, străvezii ca un borangic, ţes în aer şoaptele adierii.
Pictura artistului Bogdan Bârleanu îşi are rădăcinile în această natură, ele constituie o reţea adâncă în latura subterană a realităţii într-un volum mai vast, ca viaţă şi putere, decât toate excrescenţele coroanelor şi frunzarelor vizibile luate la un loc, implantate aşa cum le vedem, în bătaia vântului, efemere plase de nervuri, mângâiate de substanţa volatilă a aerului şi a luminii. Coroana subpământeană a arborelui-mamă, durată din încrengătura miriadelor de artere, este mai trainică şi neclintită: cel ce este rădăcină nu se mută. Imaginile eterate încolţesc din adâncuri, unde viaţa musteşte, smerit şi viguros în nada timpului, pregătind în tăcere măduva altor lăstare viitoare.
Arta lui Bogdan Bârleanu, odată decantată în timp îşi trăieşte viaţa ei proprie, autonomă, în şi deasupra picturii: stilul se trăieşte pe sine. Pictura artistului se dezvăluie dintr-odată, pe nerăsuflate. O poetică a suprafeţei, un spaţiu interior, debordant, consumat în adevărul său este o stenogramă a bucuriei de viaţă. Spontaneitatea sprijinită de o tehnică personală îşi păstrează prospeţimea percepţiei ca şi cum privirea ar trăi într-o vârstă a uimirii, sinceră şi adevărată.
Permanenţa miracolului, a perisabilului etern, drept unică formă de revelaţie posibilă, este lumea sa ce propune alte lumi... Fluiditatea orizontalei, nestatornică şi capricioasă emană ca un abur din formele naturii, caligrafiind selectiv şi sintetic realul.
Semnele sale grafice sunt mai degrabă „semnale”, accente ale frazei cromatice, sonore şi pure. Aparentele rupturi dintre culoare şi formă, dintre scriitură şi pata de culoare păstrează amprenta vizuală a lumii.
Există ceva dezarmant în faţa acestei lumi, în dimineaţa lumii! Cum să păstrezi acest continuu purificator în faţa aceleiaşi naturi veşnic tinere. Nimic altceva decât bucuria identificării imediate cu existenţa şi vederea acestei lumi ca bucurie a privirii!
Pictura lui Bogdan Bârleanu din această recentă expoziţie de la Galeriile DANA, confirmă acea intuiţie originară, care-i validează lumea şi stilul – pe care o trăieşti ca o purificare, curăţire a ochiului şi sufletului.
O lume asumată de fapt „o reţetă a fericirii”.
O carte de eseuri între bălţi şi pensule, o expoziţie de excepţie, rafinată, între pensule, bălţi, prieteni, (paharnici ai veseliei), un eveniment cultural, cale unică de a presimţi presensul lumii.
Traian Mocanu,