FLORIN MORUN – SCHIMBARE ȘI CONTINUITATE

Interesat de necesare schimbări de direcție,asemănătoare unor cercetări de noi orizonturi estetice, pictorul Florin Morun face din dialectica deschiderii de noi orizonturi din perspectivă individuală un parcurs al înnoirii propriului limbaj.

Figurativul care l-a impus prin capacitatea de a respecta datele realului transfigurate convingător a reprezentat proba de lucru a unui creator care, în paralel s-a exersat în zonele decorativului. Pictorul a făcut din culoare un veritabil credo și din arhitectura imaginii o problemă de dialog cu dimensiunile eterice ale spațiului. Onestitatea profesională i-a permis accesul la performantă ca o formă de normalitate, proiectele de acum fiind consecința unei anume sațietăți în a glosa în proximitatea realului. O schimbare de atitudine și de expresie s-a dovedit necesară și menită să reoxigeneze capilarele inspirației dependente de motiv.

Amintirea anilor tineri, când se arăta interesat de designul publicitar, solidar cu spiritul decorativ de atunci, revin pe un alt palier expresiv, evident eliberat de imperativele propagandistice ale trecutului. Expoziția recentă de la Galeriile „Dana”, din strada Lăpușneanu, arată că schimbarea de macaz era necesară și suficientă spre a confirma încă o dată, că potențialul creativ al artistului a intrat în zona de altitudine a valorii. Câștigurile studiilor artistice universitare nu i-au schimbat opțiunile, ci doar le-a motivat profesional și i-au permis o eliberare de cutumele trecutului.

Altfel spus, profesionalismul i s-a confirmat prin amplificarea și motivarea viziunii, efortul de individualizare a expresiei fiind inepuizabil, chiar dacă amprenta școlii ieșene rămâne încă sesizabilă

La prima vedere, expoziția lasă impresia că avem a face cu un alt pictor sau cu o altă vârstă a creației acestuia. Unele scene mai vechi indicau faptul că are suficiente predispoziții pentru despărțirea de etapa peisajului în notă pitorească sau vag sentimentală și că oricând poate schimba macazul în favoarea unei sinteze plastice personale și mai apropiată spiritului modern. Avem a face acum cu autentice compoziții ale căror structuri grafice interioare presupun schimbări de ritm și accesul la simboluri. Deși concepută ca un exercițiu de vacanță, relaxat și spontan, expoziția lui Florin Morun a surprins plăcut și a generat solidarizări spontane. Intrarea dezinvoltă într-o altă paradigmă stilistică i se potrivește cu atât mai mult cu cât schemele grafice și subtextul pornesc de la ideea dialogului dintre artist și privitor. Aluziile evidente la universul ihtiologic sugerează dimensiunea hâtră a anecdoticului său șarjei amicale, dar și o altă formulă expresivă din alt orizont semantic. Ludicul nu exclude aerul grav al artistului care a generat pentru numerosul și calitativul public, alternativ, sensul grav al unor compoziții unde simbolul cristic face trimitere la ideea de credință. O compoziție articulată arhitectural sugerează bolțile cerului și ale unor imaginare catedrale, rezonante prin formă și anvergură simbolică cu universul ceresc. Alteori, se amuză și ne invită să trecem pe roșu, să privim liniile care au fost cândva drepte, să călărim pe spinarea unei broaște țestoase sau să urmărim traiectul baroc al unor linii care au fost cândva drepte. Varietatea soluțiilor grafice, surpriza optică, aerul hâtru al artistului au creat o atmosferă unde alte compoziții din același registru tematic au declanșat dialoguri incitante.

Desprinderea de constrângerile concretului, aluzia cu iz ironic, face ca aerul de vacanță al ansamblului să tonifice spiritul toropit de cavalcadele soarelui, neiertătoare cu cei lipsiți de duhul umorului. Avem a face cu un Florin Morun jovial, silit de propria voință să schimbe macazul imaginației și să-l debaraseze de influența și orgoliile concretului. În acest nou orizont imaginativ, pictorul are de săpat adânc spre a identifica materialul nobil din care se plămădesc lucrurile rare. Salut noua schimbare de direcție prin care pictorul se poate defini mai elocvent în raport cu un potențial utilizat, uneori, în chei oarecum convenționale. Concluzia acestei expoziții am auzit-o involuntar de la doi puștani care se hlizeau și care m-au uluit – bă, aici sunt poze haioase! Celălalt a completat – ba chiar mese…

Am dedus că se refereau la tablourile mișto de pe vremea mea…

Valentin Ciucă