Tajo – un inventiv jovial...

Postmodernitatea, prin libertățile de expresie asumate, a făcut ca imposibilul să devină oricând, posibil. Lumea se grăbește spre nicăieri și parcursul devine tentant, cu atât mai mult cu cât ordonarea haosului se manifestă ca o imperioasă necesitate. Din aceste frenetice căutări ale unui sens posibil s-a născut și expoziția Musikart de la Galeriile Dana din Iași, unde Tasi Iosif Ștefan din Timișoara provoacă privitorul la alt tip de lectură a imaginii. Ieșirea din tradiționala bidimensionalitate pare, în cazul său, o recuperare a temerarei formule interbelice picto-poezia, unde se anticipa a treia dimensiune ca soluție de ieșire din secularele convenții.

Artistul-inventiv vrea să iasă din planeitate și simte nevoia volumetriei spre a împlini un parcurs spațial dinamic, incitant și, oricum, liber și neconvențional. În textele ce însoțesc cataloagele expozițiilor sale, se mizează pe concepte post-moderne, sincrone unor febrile căutări aflate dincolo de orice dileme. Artistul modern face din discurs un lucru în sine și, mai rar, pentru sine. Căutări și experiențe similare am identificat în proiectul Cartea-obiect inițiat de Daniela Frumușeanu și la care au aderat sute de artiști din toate orizonturile. Expozițiile, numeroase și provocatoare, itinerate pe relația România - Statele Unite au declanșat o veritabilă mișcare prin care Cartea a devenit mesagerul universal. Trimiterile la Cartea de nisip, la alte forme de comunicare, impun ideea că prin semn și sens se poate ajunge la configurarea unui univers tangibil în planul concretului și metaforic, în cel al spiritualului.

Eclatanta expoziție a artistului face din căutarea formelor neimaginate încă un parcurs de cercetare și de comunicare, ieșind premeditat din zona lucrurilor deja văzute, deja cunoscute. Artistul Tasi, nonconformist prin expresie și iscoditor prin vocație, pornind de la ideea comunicării prin felurite mijloace, se concentrează pe triada emițător, mesaj, receptor fără să ignore uneori lipsa unui mesaj pe care-l privește tot ca un mesaj...

Temele la care reflectează artistul gravitează în jurul ideii de Carte, obiect și semnificație, semn și sens, Scaunul sau Tronul ca metaforă a întâi stătătorului, a puterii de a decide, a desprinderii de mundan. Muzica, în feluritele ei ipostaze sugerează universul sunetului sferelor transcendente, al mesajelor divine venite pe acest canal de comunicare, de fapt descifrări ale unor note pe un portativ al astralității. În fine, Urma, ca amprentă identitară, configurează sensul realului și al iluzoriului totodată, valori interșanjabile, amintind de Cartea de nisip a lui Borges. Cuplul real și imaginar, se potențează reciproc, litera și spiritul, volumul, plinul și golul, fiind elementele unui instrumentar prin care comunicăm și ne comunicăm.

Inventivitatea creatoare a lui Iosif Ștefan Tasi constă într-o frenetică căutare a mecanismelor lumii, fie ele cuvânt, sunet sau urmă. Cartea arhitectului de pildă, trimite la orizonturile primordiale ale lumii, în timp ce Cartea poștașului invită la atemporale dialoguri. El, poștașul, pare a fi mesagerul prin intermediul căruia universul devine un bun de folosință individuală sau colectivă, oricum un raport de identitate și colectivitate.

Cele câteva obiecte numite Coperta au sensul metaforic al dialogului de dincolo de cuvinte. Cartea se închide, eminescian, cu trimitere la versurile privind ochiul ce-n afară se închide și în lăuntru se deșteaptă. Coperta este doar un prag efemer spre a nu se risipi literele și sunetele timpului dintotdeauna. Coperta susține eșafodajul de cuvinte, piramida veșniciei, speranța înălțării. Cărţile obiect, numeroase și sugestive plastic, reconstituie un iluzoriu turn Babel, unde gândul și cuvântul invocă miracolul etern al lumii de azi și din totdeauna...

În universul de cuvinte al cărților obiect un vechi gramofon solitar induce sugestia muzicii și a unor chermeze de altădată. Muzica sferelor face ca notele de pe portativ să stabilească ritmurile și să sugereze claviruri inexistente. Orga de bronz (Disck), Caiet de muzică, Instrument sunt alte viziuni asupra universului muzicii, al ritmurilor vânturilor, valurilor...

Iosif Ștefan Tasi inventează portative inefabile, așează notele potrivit șoaptelor nopții, le acordează după freamătul și foșnetul unei păduri în furtună sau al unui diapazon al tăcerilor celeste. Artistul face din originalitate un exercițiu de umilință, iar din expresie un triumf al spiritului creator...

Valentin Ciucă, critic de artă

Revista „Cronica veche”, nr.4 (15), aprilie 2012