ȘETRAN

 

Vladimir Setran si "icoanele" frivolitatii

Prin 1977, adica acum 35 de ani, Pascal Bruckner si Alain Finkielkraut scriau in tandem o carte care anunta iminenta unei „noi dezordini amoroase". Impotriva „frumoasei coerente a utopiilor genitale", dar si incercarilor de a disciplina si restrictiona tentatiile erotice, filosofii francezi contrapuneau  o „dezordine" frivola si toleranta care ne-ar elibera „de monoteismul excesiv al Erosului", restituind „temporalitatea salbatica a maniilor, anticalendarul pulsiunilor, inconsecventa suava a capriciilor". Politiile morale si medicale ar fi trebuit abandonate, pentru a sustrage juisarile corpului din registrele prohibitive ale Bisericii, supravegherii clinice si punitiunii penale. Orice forma de codificare sau de reprimare a practicilor erotice se cuvine recuzata; „sa nu devii militantul nici unei cai a dorintei in mod special, sa lupti pentru ca toate figurile erosului sa poata fi, simultan, la fel de posibile intr-un spatiu nediscriminant". O atare perspectiva suprima marginirile conjuncturale. Totul este permis. „Iubeste si fa ce vrei" ar clama indragostitii de pretutindeni, reiterand altruista sentinta a lui Augustin - convertitul la cele sfante, dupa o tinerete tumultuoasa, in care s-a dedulcit copios cu mai toate pacatele lumesti.

S-au implinit cumva, intre timp, asteptarile celor doi? As raspunde negativ. Realitatile de acum nu sunt altele decat cele denuntate acum peste trei decenii. „Scena" erotismului este la fel de „ob-scena", iar intimitatea fizica - la fel de problematica, datorita „transparentei generalizate" (Baudrillard) pe care o experimentam. Laboratoarele media exploateaza fara scrupule spectacolele carnii, invitand cu insistenta publicul sa participe la un maraton libidinal nerafinat, excesiv si istovitor. Chiar si asa, in viata de zi cu zi - sa recunoastem -, tabuurile si prejudecatile nu sunt deloc exceptii. Daca exista totusi un teritoriu in care „dezordinea" frivola pare sa se fi instapanit cu oarecare indarjire - acesta este cel al artelor. As lua exemplul cel mai proaspat si mai la indemana, expozitia de grafica erotica a lui Vladimir Seitan - unul din seniorii graficii romanesti contemporane -, tocmai vernisata la Galeriile „Dana". 

Mereu inventiv si imprevizibil in alegerile tematice, artistul bucurestean expune de aceasta data cateva sute de lucrari al caror numitor comun este nudul. Inzestrat cu un acut simt al liniei si al formei, Seitan cartografiaza intreg repertoriul senzual al feminitatii, omagiind, deopotriva, semnele frumusetii, dorintei, cochetariei, nonsalantei, timiditatii si tandretii. Femeia este vazuta, astfel, ca un topos natural al seductiei si al juisarii. 

Neinramate, dar alaturate si suprapuse intr-o dezordine... ordonata, cartoanele lui Setran au alura de crochiu improvizat, in succesiunea carora poti citi intreaga istorie secreta a gesticii de alcov. Trasate parca dintr-o singura miscare a manii, insa ferma si precisa, siluetele - voluptoase, gratioase, gracile, dar si ostentative - amintesc de Kamasutra indiana, de pictogramele erotice chinezesti sau de benzile desenate moderne, doar ca scena imaginii este populata de un singur protagonist, acelasi dar multiplicat - o Eva pagana, frivola, emancipata, care isi etaleaza „fara perdea" intreg repertoriul de fantasme si postúri.

Reduta a promisiunilor amanate, templu al desfraului licit, altar consacrat placerii, femeia lui Setran se dezbraca de „maniere", etaland dezinvolt intreaga retorica a seductiei corporale. Eliberata de inhibitii, ea se prinde in hora necenzurata a expunerilor anatomice, ingaduind martorilor sa arunce ocheade fugare dincolo de cortina freneticului „teatru libidinal" (Lyotard) in desfasurare  sau a celui narcisic, auto-contemplativ. Solitudinea personajelor feminine este doar aparenta. Aidoma unui voyeur calificat, spectatorul isi rasfata ochii, fara a putea fi el insusi vazut, incurajand din arrière-plan, de la distanta, gimnastica erotica oferita gratuit. Barbatul este privire, pe cand femeia - obiectul favorit al acesteia.

Este insa frumusetea feminina cu totul inocenta? Freud, la vremea lui, ii demistificase temeiurile care o idealizau. Grija pentru frumusete a doamnelor n-ar fi altceva decat razbunarea acestora pentru istorica si sistematica depreciere publica, in vremuri vadit misogine. Transformata in obiect al dorintei, ea va exploata in propriul interes slabiciunile celuilalt, sotul sau iubitul. De aici si grija de a intretine cat mai mult performantele dispozitivului corporal sau de a amplifica la maximum potentialul „atractiv" al acestuia. Aruncat in directia potrivita, navodul seductiv al acesteia ii triaza pe cei norocosi (pe Don Juani, bunaoara), de multimea victimelor anonime. Istoria o confirma din plin; in Europa amorului curtenitor si a turnirurilor cavaleresti, pamantul mustea de sangele eroilor nefericiti, prinsi in mrejele fatale ale Erosului neimplinit.

Vladimir Setran ne anunta ca - in arta cel putin - era glaciara a pudorii si prejudecatilor sexiste a luat sfarsit. Grafica sa vesteste cu aplomb o noua „dezordine" amoroasa, mult mai culturala si permisiva, care pare a se profila tocmai acolo unde schematismul erotic - excesiv reprimat si ajustat - nu mai inflameaza satisfacator imaginatia. Consacrand Iubirea ca liant profund si durabil, Femeia redevine polul favorit de admiratie, dar si  centrul afectiv al lumii. Expozitia de la „Dana" este o excelenta confirmare.  

Petru Bejan

„Ziarul de Iași”, 25 octombrie 2012