DIMITRIE GAVRILEAN (1942-2012) – In Memoriam

Regalul de la "Dana"

         În 1971 Dimitrie Gavrilean deschidea prima sa personală la Galeria Apollo din Bucureşti. Fostul elev al lui Corneliu Baba se întorcea în oraşul studiilor universitare la doar câţiva ani după absolvire şi o făcea cu nonşalanţa unui meşter cu state vechi. Lucrările lui de pe simezele acelei săli de expoziţii încântau dintr-o ochire prin insolitul universului lor, cel al unei lumi a fabulosului şi mitului, pe care artistul o reda iubitorilor de frumos într-o citire proprie, originală, cu o privire uimită, ea însăşi fermecată de ceea ce descoperea, de frumuseţea de adânc parcă a unei pepite strălucitoare dintr-un zăcământ nemuritor. Curajul acestui tânăr de a scoate la lumină un tezaur ascuns vederii era dublat de arta meşterului. Pictorul punea în valoare admirabil acest tezaur, compunând  cu virtuozitate, desenând iscusit ca un miniaturist din vechime, colorând măiestru, depănând poveşti parcă neauzite, creând feerie, fericind privirile, hrănind sufletele şi punând în mişcare minţile.

         La vederea acestor minunăţii entuziasmul publicului, dar şi al unor critici exigenţi ca Petru Comarnescu şi Ion Frunzetti, a fost total. Dintr-odată Dimitrie Gavrilean  a ajuns a fi copilul teribil al picturii româneşti. Tânărul de doar 29 de ani nu şi-a pierdut însă capul şi, în pofida unor trecătoare escapade de boem, a trudit să-şi sporească talanţii dăruiţi de Dumnezeu, aşa cum el însuşi a spus-o de multe ori, reiterând-o şi în interviul pe care i l-am luat la televiziune în toamna lui 2002, când împlinea 60 de ani de viaţă. Asumându-şi vocaţia, el a izbutit să urce trepte, să se apropie de cerul pe care l-a purtat mereu nu numai pe umeri, ci şi în sufletul şi să fie un maestru respectat al artelor frumoase româneşti. A lăsat în urmă o operă, o moştenire ce merită reverenţa semenilor. Ne-o demonstrează fără tăgadă regalul de Galeria "Dana", prima expoziţie postumă organizată la iniţiativa acestei galerii şi a celui care o patronează, inginerul Mihai Pascal. Tablourile din expoziţie, provenind din colecţia familiei, a galeriei, a Muzeului de Artă din Iaşi şi din alte câteva private, fac proba vie a tinereţii fără de bătrâneţe a picturii lui Dimitrie Gavrilean, plăsmuitorul unei formule în care se regăsesc zugrăvite miturile româneşti, recreate, reinventate într-un amestec cu reverberări ale picturii medievale moldoveneşti şi ale celei flamande, dar asimilate creator într-o sintaxă şi viziune originală, marca sa inconfundabilă.

         Unele dintre  tainele acestor alchimii ce s-au săvârşit în laboratorul pictorului, prin care  au fost date la iveală fascinantele creaţiuni ale lui Dimitrie Gavrilean, sunt cuprinse  în mărturisirile acestuia din interviul ce trece acum de pe peliculă în pagină de revistă.

                                                                                                     Grigore Ilisei

„Ars Longa” nr. 17, septembrie - noiembrie 2013, supliment al revistei „Cronica veche” editat de Galeria de artă DANA