Stabilit în Elveția începând cu anii `80, cu un palmares impresionant de participări expoziționale de grup în Canada, Japonia, Franța, Italia, Elveția și expozițiile personale  din România și Elveția.

Sever Săsărman Pictura lui Sever Săsărman nu este una elaborată, decantată în timp. Dacă pictorul are o viziune aceasta nu e una limpede care ilustrează o idee, un subiect. Este mai degrabă o stare interioară, legată desigur de un subiect, care se cere exprimată la modul cel mai direct, fără subtilități și rafinamente ce presupun o anume detașare, ci ca rod al unei sincerități necenzurate, brute. Dan Grigorescu chiar sugerează într-un text al său despre pictura artistului o înrudire de spirit cu arta brută practicată de Dubuffet.

Imaginile lăuntrice „transcrise” pe suport au un aspect magmatic, ele nu-și revelează imediat, deslușit, chipul, ci își continuă frământarea interioară și după întrupare, ca-ntr-o cosmogeneză în act.

Pictura sa este mai mult un fel de exercițiu de exorcizare a unor neliniști dintr-un zăcământ abisal de imagini obsesive, un depozitar al memoriei, găzduit de spațiile unui tărâm ținând de ancestral.

Artistul nu-și propune să picteze cutare peisaj sau cutare obiect care are un nume. Lucrurile se întâmplă exact pe dos, cum se întâmplă de regulă cu arta creatorilor situați sub semnul elementarismului. Mai întâi imaginea expresivă este exhibată, scoasă la lumină, fixată pe suport și abia apoi, după chipul ei, este botezată, i se dă un alt nume.