ALEXANDRU FLOREA - Dni Powstania
O atmosferă a violenței reprimate, a memoriei pierdute, a dezintegrării omului, străbate prin și din lucrările lui Alexandru Floarea. Contraste tulburătoare emerg din ținutele vestimentare create de artist, ce te atrag într-un vortex a cărui deschidere este în fapt, oglinda conștiinței fiecăruia dintre noi. Alexandru Floarea aduce la zi tema recurentă a umanității: războiul. Atemporal și pretutindeni, războiul său extrage din statistici siluete umane cărora le redă învelișul, le umanizează prin estetizarea fiecărei piese de imbrăcăminte. Imaginea unui carnagiu este omniprezentă, însă, paradoxal, prin suprapunerile de materiale diferite ca textură și formă, abominabilul ia forma frumosului, trezind privitorului o fascinație aproape fetișistă.
Artistul alege o cromatică cu certe trimiteri la uniformele militare, însă concepe propriul cod de culori, simplificat și golit de decorații. Verdele kaki, roșul sângeriu, griurile, brunurile sunt adesea culori obținute după tratarea pielii cu substanțe chimice ce erodează ori decolorează materialul. Artistul lasă compușii artificiali să intervină până în punctul în care degradarea conferă ținutei aspectul unei uzurii excesive, a unor rămășite de material ce poartă în ele amprenta țesutului uman. Mai mult decât atât, în partea superioară a unor ținute, ce amintesc de un corset sfâșiat prin care se vede pielea tumefiată, Alexandru Floarea utilizează folii de plastic în interiorul cărora introduce viermi deshidrataţi și propriul sânge alături de coloranți. Dezintegrarea fizică este articulată de către artist și prin intervenția cu obiecte ascuțite asupra pielii, pentru a crea senzația de arsură, explozie provocată de grenade.
Personajele lui Alexandru Floarea, aduse la viață prin înveliș, sunt o explorare sofisticată a moralității, răului, neșansei, dar și conștiinței omului post-modern aflat în fața unui inedit exercițiu de resurectare a umanului. Ramificațiile temei la nivel psihologic și fiziologic se observă și în alegerea artistului de a-și sacrifica părul, izolat într-o casetă, act ce închide în mod ritualic jertfa sa în numele acelor mase de anonimi, prinse fără voia lor în conflagrații.
Respingând stereotipurile, Alexandru Floarea a conceput aceste piese ca un statement în care ignoranța este extirpată, artistul articulând prin culoare și formă răspunsuri cu privire la trecut, prezent și viitor.
