Geneza „Pantofului” din Lăpuşneanu

Nu trebuie pusă în mişcare prea multă pudibonderie, pentru a recunoaşte artistului,oricărui artist, apetitul/viciul pentru autoreferinţă, pentru autoevaluare, de ce nu.Aşa că nu cred a comite nu ştiu ce abuz autoevaluativ ,referindu-mă la expoziţia mea de-acum, din Lăpuşneanu pe numele ei „Pantof”.Nepierzându-i din vedere clipa când s-a declanşat punerea motivului în faptă. Una unică pentru fiecare din noi, cei din faţa şevaletului.

Aşadar, geneza „Pantofului”.

Cunoscând atâta lume bună ieşeană, ar fi fost nu ştiu cum să nu-l cunosc şi pe impozantul rector de la „Petre Andrei”, prof. univ. dr. Niculae Niculescu, pentru câţiva intimi pur şi simplu Nae. Deşi ştiam demult de existenţa permanent incitantului personaj, nu existase ocazia care să ne situeze împreună. Şi asta, culmea!, într-un Iaşi în care toată lumea (bună) cunoaşte pe toată lumea (bună). Momentul s-a ivit într-o zi, nedatată (istoric) şi s-a consumat, cu totul firesc, în atelierul meu din Armeană. Ca urmare a invitaţiei ce-o făcusem. N-a trebuit să ne păstrăm în falsă enigmă, ca să ştim, amândoi, că într-un atelier de picto – şi într-un atelier de pictor – se poate consuma foarte bine o tranzacţie…liberal-socială. După ce prof. univ. dr. Niculae Niculescu – înscriindu-se într-un deja marcant protocol, având în vedere pe, Frunzetti, Comărnescu, Brezianu – mi-a oferit, cu dedicaţie, corpolentul (şi, pentru mine, timorantul) volum Noua economie liberal-socială, a urmat – cu superbie – gestica lui de mare galanton, îndreptându-şi arătătorul, pe rând, către nu una, ci trei, patru, cinci tablouri cu siluete vivante, proaspăt terminate.

Episod galant. Seara. Pe unul din trotuarele ce amândoi le batem, din când în când, ca doi flaneuri de vocaţie. Dialogul nostru – defel…docent de data asta – se derulează în notă…uşoară, cu diagnostice picante, pe talia celor doi (cam tomnatici, ar spune Valentin Ciucă) connaisseuri în materie: defilarea pantofilor!

Rezultatul?

După câteva zile, bat la uşa rectorului şi-i ofer, voila, un mic, foarte mic tablou: un elegant pantof negru de sex frumos.

Îl puteţi admira, intrând în sobrul cabinet al sobrului rector…

Dar şi în expoziţia de pe Lăpuşneanu, unde acesta a proliferat în încă 50 de exemplare diferite.

artist plastic, Val Gheorghiu

„Ziarul de Iași”, 24 octombrie 2006