APOCALIPSA după CHIRNOAGĂ

Grafician de excepţie, prezenţă insolită în breasla artiştilor plastici, Marcel CHIRNOAGĂ a descins în Dulcele Târg al Ieşilor, la galeriile de artă “DANA”, călare pe Rosinanta sa, ce se cheamă cu alint, în tehnicile artelor- gravura.

Cavaler singuratec, emblemă a solitudinei ca toţi marii artişti români se confruntă în opera sa cu acea ipostază amintită a destinului său.

Imaginea plastică a lui Marcel CHIRNOAGĂ s-a fixat de ani asupra coruperii impecabile a structurilor, coroziunea lucrurilor şi fiinţelor, alterarea coerenţei interioare, degradarea prin tortură şi supliciu a materiei- semn al unui apropiat Apocalips-terestru. Scenariul apocaliptic este tratat cu maliţie caricaturală şi toleranţă, artistul neputând rezista la infinit spaimei care invadează lumea invizibilă şi spiritul.

Prezentul continuu, insesizabil multora, operează asupra omului înregistrând fenomene patologice reale dar subtile; artistul conectat acestui “real” dă viaţă imaginii –manifest, unui ansamblu de caractere delirante, impure, rezultanta firească a neîncrederii în mediu şi societate, spaima dezintegrarii într-o natură subumană. Starea aceasta de alertă care a lăsat urme de neşters în psihismul colectiv( să nu uităm că Marcel Chirnoagă a fost acelaşi artist şi în comunism), adaptarea regresivă la statutul animalier- bananier, motivează, dacă e cazul, soluţiile imagistice prezentate în expoziţie. Rezonanţa biblică pare a fi ecoul unei sacralităţi medievale, atât de diabolică în sine, care s-a luat în serios privind degradarea lumii vizibile dar şi a celei invizibile, alături bineînţeles de viziunile culturale supuse unui stil sau altul.

Groaza Viitorului şi a premoniţiilor sale, discrepanţele totalitare sau aşa zis democratice, seismele trecutului, este materia primă aflată la dispoziţia artistului profund angajat de condiţia sa de apărător al cauzei umane.

Meditaţia sa plastică despre lume este amară reflecţie asupra destinului dezlănţuit împotriva creaţiei. Omul fiară sau fiara - om! Cine acţionează în voie, bucurându-se chiar, realitatea fiară sau realitatea-om! Vulnerabilitatea umană este înregistrată de artist în zona morbidă a imaginarului, gesturile strigă, forţele răului se exercită fără discriminare, asupra a tot ce trăieşte. Veritabile cortegii ale durerii străbat lumea, încarcate de păcate, condamnată de fatalitate decât de istoric. Artistul forţează limita realului se orientează spontan în inventarul de forme, maniere, disponibilităţi retorice ale expresionismului, trăieşte într-o lume imposibil, altfel, de regăsit. Straniul cavaler al gravurii avertizează lumea. S-ar părea că flăcările de la orizont sunt ale Apocalipsei.

Felicitări organizatorilor acestei expoziţii eveniment cu urări de grabnică însănătoşire a maestrului Marcel Chirnoagă, iubit şi preţuit atât de colegi cât şi de publicul ieşean.

Traian Mocanu

La Galeria DANA – MARCEL CHIRNOAGĂ

Graficianul şi sculptorul Marcel Chirnoagă nu aparţine genului de artist consacrat cu patalamale ştampilate şi nici nu este definibil prin înregimentarea sa administrativă într-o etichetată grupare artistică.

El nu este artistul, frecvent din păcate, lesne identificabil prin aceeaşi calitate dar şi prin endemicul său defect: acela de a căuta, febricitat şi cu orice preţ( inclusiv acela al spionajului profesional prin albume străine, inedite colegilor de breaslă) formule şocant-originale.

Chirnoagă nu caută - el găseşte; şi găseşte, el însuşi o spune - amintindu-şi ceva uitat.

De ce să inventăm silit, chinuindu-ne, pe noi şi pe alţii cu “găselniţele” noastre când marile “teme” există de când lumea, preexistând în sufletele noastre? Oare dragostea înveşnicită în milenii de viaţă şi de artă nu are revelaţia unicităţii, de fiecare dată trăită la nivelul particular al experienţei fiecărui individ?

Este vorba de permanenţele omenirii, de claviatura uriaşă de orgă unind în grave acorduri sentimente şi aspiraţii, înălţări spectaculoase şi prăbuşiri pe măsură, ale condiţiei umane, bucurii şi atrocei suferinţe. Iată de ce M. Chirnoagă nu atât ilustrează cât creează – în spiritul unei cărţi rare ale umanităţii – Apocalipsa Sf. Ioan – scrisă în exilul său silit la sfârşitul sec. I; şi evident alegerea sa nu a fost întâmplătoare.

Este o epocă în care cruzii persecutori ai creştinismului, imortalizaţi în Nero şi zeloşii săi urmaşi determină de fapt reacţia inversă, a unui moment crucial pătruns de exaltarea credinţei şi încrederea nelimitată într-un nou Cer şi un alt Pământ. Este imaginea pe care artistul o retrăieşte, eliberându-se artistic într-o viziune de coşmar a lumii sale, alimentată acum 2 – 3 decenii de ravagiile totalitarismului politic din propria lui ţară dar şi pe plan internaţional de spaimele generate de cumplitul revers al marilor descoperiri ale secolului. Omul faustic devenise “copilul îngrijorător” al naturii…

Este o lume de vicii şi virtuţi, de înălţări ale omului pe scara unei verticalităţi morale şi estetice dar şi de decădere a acestuia pe ultima lui treaptă - o lume de alegorii, metafore şi adevăruri de maximă generalizare- toate fără nume, fără cronologii şi precise identificări. Este un fel de a spune că arta este de o inactualitate mereu actuală…

Dar înainte de toate expoziţia ne prilejuieşte revelaţia unui mare artist. Artistul se eliberează de coşmarul viziunilor sale generând imagini de o viguroasă expresivitate. Ductul liniar spontan şi totuşi riguros, tensiunea formelor, amploarea compoziţiilor găsesc un interpret desăvârşit şi un virtuoz particular.

Un ultim factor, dar departe de a fi cel din urmă este concursul pe care Galeria Dana l-a dat la reuşita expoziţiei. Un spaţiu expoziţional modern, un vernisaj de calitate asigurat de graficianul Dragoş Pătraşcu, un catalog elegant tipărit, un ambient ospitalier – toate concură la reuşita manifestării. Elitist în alegerea expozanţilor, mentorul galeriei, îşi verifică aceleaşi principii şi în organizarea ei.

Gh. Macarie