O expoziție memorabilă /– T. Brădean & Gh. Coman

Orice colecție particulară seamănă cu un veritabil muzeu în miniatură. Altfel spus, un muzeu proprietate personală, destinat răsfățului intelectual al unui număr redus de iubitori de artă. Uneori, colecționarii editează albume cu prețioasa lor comoară spirituală și, astfel, accesul la valori se democratizează. Unii se bucură, alții mârâie cu creștinească invidie. Fac scenarii și, în general, îl pizmuiesc pe fericitul posesor al unor asemenea bunuri sunt pasionați veritabili, cunoscători, alții doar excentrici. Oricum, arta de a colecționa este aidoma unui act de creație marcat și el de frisoanele spiritului. Nicicând o colecție nu pare a fi doar un bazar sentimental și nici o expresie a grandomaniei. În plus, cred că, în fapt, operele de artă ne colecționează pe noi, ele având întotdeauna un destin ceva mai generos decât al nostru. În cazul operelor de artă chiar putem vorbi de eternitate.

Ca întotdeauna generoasă și activă, prestigioasa Galerie Dana a acceptat propunerea colecționarului Adrian Aldea, medic reputat și romancier asemenea și, împreună, au generat un eveniment cu, sper, reverberații profunde în lumea celor care încă mai pariază pe valorile autentice ale spiritului. În selecție au intrat picturi și desene datorate ilustrului pictor Traian Brădean, ale sculptorului Gheorghe Coman și, ca invitat de onoare, Angela Popa Brădean, artist legat de spațiul cultural ieșean prin descendența sa din familia pictorului Nicolae Popa.

Expoziția, substanțială numeric și valoric, a încercat să inducă, dincolo de spectacolul major al picturii și sculpturii, ideea că lecția maeștrilor constituie, alături de talentul nativ și apetența pentru artă, un suport intelectual și moral în devenirea unui creator. Totodată, subliniază și observația că despărțirile, cordiale sau nu, dintre maestru și discipol sunt inevitabile și singurele în măsură să evite posibilitatea vreunui epigonism infructos. În cazul lui Traian Brădean, modelul Ciucurencu a fost, în anii studiilor de artă, eșafodajul pe care s-a înălțat propria carieră și operă. O operă generos răsplătită de public și de juriile naționale și internaționale care i-au oferit distincții de notorietate.

Pictura pictorului Traian Brădean pornește de la observația că ceea ce este bine conceput este limpede exprimat, Această idee dedusă din estetica clasică i s-a potrivit perfect, deoarece predispoziția pentru arhitectura imaginii se bazează pe respectul față de desen și rigoare analitică. Astfel compuse, motivele tablourilor se subsumează, cu naturalețe, și imaginarului dominat de o subtilă subiectivitate. Peisajele din zona natală a Apusenilor, din alte orizonturi românești, grave în registrul cromatic, strălucesc prin lumina interioară pe care o degajă. Nefiind vorba niciodată de o solaritate aridă, ci doar de sensibilele grile de culoare care permit ochiului să aibă acces la infinite nuanțe de griuri calde sau reci, percepția ansamblului sugerează armonia. Echilibrele maselor cromatice, tușele virile și ritmic-muzicale în același timp fac din dialogul vizual un prilej de reflecție și definitive adeziuni. Clasicitatea în ordine valorică a lui Traian Brădean este și argumentul modernității lui. Cele două compoziții ale Angelei Popa Brădean, impecabile ca viziune și meșteșug, se vor a fi expresia unei iubiri și argumentele respectului față de pictorul octogenar sărbătorit.

Asocierea lui Traian Brădean cu sculptorul Gh. Coman, monumentalist prin vocație și viziune, face din gestul colecționarului substanța unei relații artistice de complementaritate. Cioplitor în piatră în linia tradiției autohtone, artistul a dat volumului plasticitate și sens. Operele de interior expuse, destinate spațiului privat, au fost mai întâi risipite în miraculoasele poieni de la M ăgura Buzăului, un veritabil sanctuar al imaginarului colectiv românesc. În structurile inerte ale materiei dure, Gh. Coman a intuit și devoalat valențele simbolice ale medievalității și spiritului viu al trecerii perpetue. Conceptul heraclitian al trecerii devine prilej de meditație și de aceea, metafora memoriei valurilor asigură volumelor un palpit astral.

Bucuria discretă a privilegiaților de la vernisaj se cere multiplicată prin gesturile de generozitate ale altor colecționari, deoarece s-a dovedit că, oricâte alte tentații pragmatice sau frivole vom avea, o parte din noi nu ne putem lipsi de Frumos…

Valentin Ciucă

Două din marile personalităţi ale artelor plastice româneşti mi-au făcut cinstea de a- mi acorda prietenia lor, pe parcursul a peste 30 de ani, pictorul Traian Brădean şi sculptorul monumentalist Gh. Coman. În virtutea acestei prietenii, am considerat ca pe o datorie a mea, să particip cu modestele mele forţe la aniversarea acestor artişti de excepţie.

Traian Brădean fiu de moţ din Cumlăuş, judeţul Arad a fost unul din elevii preferaţi ai maiestrului Ciucurencu alături de alţi iluştri colegi de clasă: C. Piliuţă, Sabin Bălaşa, A. Nedel, M. Cilievici. Remarcat ca excepţional desenator încă din timpul studenţiei când a fost cooptat în calitate de colaborator la remarcabilul tratat de „ Anatomie artistică” al profesorului Gh. Ghiţescu, a devenit apoi unul dintre profesorii de marcă ai Institutului „N. Grigorescu” din Bucureşti.

Organizează zeci de expoziţii în ţară şi străinătate şi obţine numeroase premii dintre care voi aminti doar premiul I la „ Bienala de la Veneţia”şi marele premiu al Academiei Române pentru pictură.

Lucrarile maestrului sînt achiziţionate de colecţionari prestigioşi din ţară şi străinătate.

Pictura lui Brădean fascinează prin fiorul cald, uman care străbate toate lucrările sale fie că este vorba de mari compoziţii sau de simple peisaje şi naturi moarte.

Impresionează în mod deosebit în opera lui Brădean forţa cu care este elaborată fiecare lucrare, fără să recurgă la elemente decorative făcute să epateze amatorul de artă. Brădean rămâne marele maestru al griurilor în sute de nuanţe care foloseşte cu panimonie culorile tari.

Temele sale preferate rămân legate de peisajul românesc îndeosebi de cel al ţării moţilor, în care s-a născut şi a copilărit. Îi este caracteristic picturii lui Brădean spiritul lucid şi nota de umor care se desprinde din multe din tablourile şi desenele sale.

Acest spirit nu a fost dezminţit nici cu prilejul aniversării celor 80 ani de viaţă, cu care ocazie i-am solicitat maestrului un autoportret. Brădean s-a imaginat în chip de bătrân arlechin, cu privire hâtră uşor obosită, ţinând în mână o păpuşă de cârpă, vrând parcă să ilustreze deşertăciunea vieţii.

Maestrul Gh. Coman s-a născut la Ploieşti în urmă cu 82 de ani.

A urmat Institutul de Arte Plastice din Bucureşti având ca maeştri pe Ion Jalea şi Boris Caragea. Intră în U.A.P. şi realizează mai multe sculpturi monumentale în Braşov, Ploieşti şi mai ales în oraşul Buzău, oraş de care rămâne strâns legat până la sfârşitul vieţii. Participă la mai multe expoziţii personale şi de grup în ţară şi străinătate cu lucrări de sculptură mică dar rămâne fidel vocaţiei sale de sculptor monumentalist, motiv pentru care rămâne mai puţin cunoscut pentru publicul iubitor de artă. Este dificil pentru un monumentalist să organizeze un vernisaj în adevăratul sens al cuvântului.

Câţi dintre noi trec într-un oraş pe lângă opere sculpturale de referinţă, fără a şti cine le este autorul?

Expoziţia aceasta ţine doar să atragă atenţia asupra unui important artist, prin câteva piese de mici dimensiuni, majoritatea din seria „ trecerilor”, temă obsedantă în opera maestrului Coman, care pot doar să sugereze măsura talentului unui mare monumentalist.

Adevărata valoare a operei maestrului Gh. Coman o putem vedea doar la expoziţia în aer liber din tabără de sculptură de la Măgura Buzăului al cărui iniţiator şi organizator a fost timp de 16 ani. Aici se pot vedea 256 sculpturi megalitice (16 dintre cele mai reprezentative fiind ale lui Gh. Coman) care populează trei poiene pe o suprafaţă de câteva zeci de hectare.

Personal, maestrul s-a ocupat de selecţionarea celor mai reprezentative figuri ale sculpturii româneşti (16 artişti timp de 16 ani) unii dintre ei ajungând celebrităţi în Franţa, Germania sau Canada precum: Gh. Apostu, Florin Codre, N. Komarovski, Paul Vasilescu, Radu Aftene şi alţii.

Primeşte marele premiu al Academiei Române pentru sculptură, după cea de a 8-a tabără la care Gh. Coman realizează în comuna Măgura „Fântâna lui Mihai Viteazul”.

Dacă cineva caută să găsească” Fabuloasa Românie” sintagma pe care mulţi o contestă, atunci o pot cu adevărat afla în „ Tabăra de sculptură” de la Măgura, de care numele lui Gh. Coman rămâne definitiv legat.

La această expoziţie participă cu două lucrări reprezentative şi soţia maestrului Brădean, reputata pictoriţă Angela- Popa Brădean- fiică a Iaşului, care a ţinut să aducă în acest fel un omagiu oraşului în care s-a născut şi a copilărit.

Prof. Dr. Aldea Adrian