Întoarcerea acasă

Plecările românilor din țară sunt de un amar de vreme, dar mai ales în ultimele două decenii, un veritabil exod. Parcă îi aduc valurile. Întoarcerile pentru totdeauna acasă se dovedesc rare și poate de aceea par împotriviri la un curent de neoprit. Ce-i aduce, totuși înapoi, înapoi pe acești pribegi? Multe sunt temeiurile acestui mers în contra tendinței generale. Dintre acestea nu poate lipsi, de bună seamă, sentimentul apartenenței la acest spațiu, care, cum am observat nu o dată, nu dispare oricâte eforturi s-ar face. Un astfel de român întors acasă după `90, în vreme ce mulți dintre concetățenii săi plecau de-a valma în Occident, este Mihai Pascal. A emigrat împreună cu soția sa Geta în anii regimului comunist. Eel lucra la Întreprinderea poligrafică din Iași, pare-mi-se, ca șef al producției, iar ea era un dăruit muzeograf de artă la Palat. S-au stabilit în Israel, unde și-au găsit un loc al lor demn în lumea de acolo. După 1989 Mihai Pascal s-a întors acasă. Fără Geta, draga lui soție, trecută al cele veșnice. A venit în România să pună umărul la ridicarea din temelii a noului așezământ social de al noi, aducând experiența sa în afaceri și ceva capital. A deschis, cred, primul show-room auto în Iași pentru autovehiculele Fiat, de a căror vânzare și service se ocupă cu succes și acum în Moldova.Omul de acțiune e dublat de un fin prețuitor al artelor, în universul cărora a pășit prin Geta, dar și prin îndeletnicirea lui de tipograf, o meserie cu multe deschideri și conexiuni cu universul frumosului. Bonom cordial, blând ș generos, Mihai Pascal nu e doar un degustător de artă (cu o colecție prețioasă), dar și un ins cu vocație de Mecena. Din agoniseala sa s-a gândit înțelepțește să dea și pentru binele public, să-i sprijine pe artiști și mai ales să le ofere câmp de manifestare. Această dorință și-a găsit expresie în crearea unei galerii pe strada Lăpușneanu. A numit-o Dana, după prenumele fiicei sale din căsătoria cu Geta. Galeria s-a consacrat repede ca un loc polarizator al evenimentelor artistice. Expozițiile succedate ritmic au avut ținută, eclatanță. S-a inaugurat Galeria cu o retrospectivă de altitudine a maeștrilor picturii românești interbelice. A fost expoziția Călin Alupi, de marcare a centenarului acestuia, prilej cu care a apărut și albumul tipărit cu suportul financiar al lui Mihai Pascal. Fost-a celebrat aici și Dan Hatmanu la 80 nde ani de viață. A expus la Galeria „Dana” Marcel Chirnoagă, acest Goya al gravurii românești. Valeriu Gonceariuc s-a înfățișat într-un recital cu ștaif, relevându-ne indubitabil forța viziunii sale de factură expresionistă. O splendidă lecție de desen ne-au oferit graficienii români în selecția exigentă, de clasă, a lui Dragoș Pătrașcu. Nu mai puțin incitantă s-a arătat producția participanților la Tabăra de creație de la Cotu Morii, finanțată și organizată de același Mihai Pascal, prezentată într-un regal expozițional. Fiecare vernisaj a avut virtuțile unui spectacol de gală. Unul regizat de o echipă de oameni pasionați cu mână sigură, cu pricepere și eleganță. Aceasta a conferit expozițiilro atribute de eveniment cultural. Tipărirea de cataloage de substanță, cu reproduceri de calitate și preocuparea pentru o bună difuzare în media au revelat o viziune de galerist profesionist, puternic ancorat în actualitate.

Împlinirea unui an de la înființarea Galeriei „Dana”, deja intrată în conștiința publicului ieșean, a îmbrăcat de asemenea caracterul unui moment ce a trecut dincolo de obișnuit și efemer. Expoziția „Restituiri”, reunind pânze și sculpturi semnate de vârfuri ale picturii și sculpturii ieșene interbelice și imediat postbelice, precum Corneliu Baba, Călin Alupi, Victor Mihăilescu Craiu, Costache Agafiței, Mihai Cămăruț, Petru Hârtopeanu, Otto Briese, Iftimie Bârleanu, Vasile Condurache, Ion Buzdugan, învederează un program estetic asumat. Manifestul Galeriei „Dana” își propune să scoată la lumină splendorile maeștrilor artei ieșene și să dea aripi generațiilor continuatoare. Multe din piesele din „Restituiri” sunt antologice și mărturisesc înălțimea ideatică și de exprimare artistică a școalei de la Iași, fie că e vorba de monștri sacri, fie de caretori pe plan secund.

Toate aceste dedulciri artistice ne-au fost dăruite de un om, care, înotând împotriva curentului, s-a întors acasă să zidească. Discret, cuviincios, însă durabil.

Grigore Ilisei,