Comoara din debaraua artistului

La îndemnul celui care se afirmă neostentativ, cu o bună cuviință demnă de a fi urmată și de alții, drept un veritabil Mecena, Mihai Pascal, spiritul tutelar al Galeriilor „Dana”, pictorul Adrian Podoleanu a umblat în debaraua atelierului său din strada Armeană și a scos la lumină o comoară. Una nu pierdută, dar ascunsă de un lung răstimp vederii noastre, așa cum se întâmplă de obicei cu unele din tezaurele umanității viscolite de anii cei mulți și de uitare. Comoara e alcătuită din acuarele. O tehnică din ale cărei frumuseți și taine Adrian Podoleanu s-a dedulcit o parte din redutabila sa carieră de artist, ajungând să o stăpânească cu virtuozitate și izbutind să meșterească în grațiosul limbaj al culorilor de apă bijuterii fără de pereche. În începuturile sale, marcate și de expoziția de la București din 1963, al cărei afiș este cuprins nu întâmplător prin tehnica colajului în cel care vestește prezența sa expozițională din anul 2007 de la Galeriile „Dana”, Adrian Podoleanu a fost chemat aproape în egală măsură de ulei cât și de acuarelă. Spre această din urmă modalitate de exprimare plastică îl trăgeau atavic rădăcinile sale din ținuturile lacustre ale Nistrului, seducția translucidului acvatic și alcătuirea sa sufletească de om al apelor și de poet al naturii, precum și lirismul congenital.

Se lăsase în acei ani de după debut și școlire purtat pe aripile acuarelei, dar o făcuse lucid, străduindu-se neistovit să găsească formula proprie , să dea la iveală, prin colorație, spontaneitate controlată riguros, acel sunet al lui, când incantatoriu, când șoptitor, liric-reflexiv, epic dar și poeticesc. Astfel Adrian Podoleanu s-a așezat laborios și gânditor în matca și marca sa. Acuarelele lui, înfățișând mai toată gama de subiecte din univers, s-au distins prin poetica lor particulară, însă puternic ancorată în stilistica genului. El a reușit să fie calofil ca mai toți acuareliștii, atingând, totodată, cu catifelări subtile, rafinamente cromatice rare, de o expresivitate adâncă și nerostită. A creat în acuarele o atmosferă de reverie, de lirism, deschizându-se în același timp către zonele mai puțin epidermice ale existenței. Acuarelele sale sunt creațiunea unui polifonist al sensurilor, formelor și culorilor. Priveliștile plăsmuite nu doar reproduc miracolul înconjurător, ci reprezintă profunde meditații asupra

La un moment dat e de presupus că artistul a socotit că acest drum creator se închidea. Se produsese un plin al exprimării și creatorul simțea nevoia, în neliniștea și febrilitatea ce însoțește creațiunea, să se îndrepte către alt orizont. N-a părăsit cu totul acest tărâm, cum a mărturisit de altfel la vernisajul expoziției de acuarelă din 17 septembrie de la Galeriile „Dana”. A translat unele din mijloacele de expresie ale acestei tehnici, precum prețiozitățile luminoase ale culorilor de apă, în pânzele în ulei. A adăugat în felul acesta, ca un inspirat experimentalist, nestemate și sclipăt auroral uleiurilor în care se dovedește la fel de meșter. Dar acuarele, cum arată indubitabil această comoară scoasă acum din debaraua atelierului, rămâne o dimensiune fundamentală a artistului Adrian Podoleanu. Una de referință pentru artele frumoase din România.

Grigore Ilisei

Un senior al acuarelei româneşti - ADRIAN PODOLEANU

Pe simezele prestigioasei Galerii de artă „Dana” din strada Lăpuşneanu, expoziţia de acuarelă a maestrului ADRIAN PODOLEANU reprezintă un adevărat eveniment pentru viaţa artistică a Iaşului.

O expoziţie de acuarelă în această zgomotoasă şi turbulentă perioadă pentru viaţa socială şi economică şi insinifiant culturală a comunităţii poate părea un nonsens chiar şi în raport cu unele pretenţii ostentativ promovate în domeniu artelor vizuale contemporane.

Astfel privind lucrurile, vom spune că Adrian Podoleanu este unul dintre cei aleşi pentru a înbogăţi prin opera sa patrimoniul picturii româneşti, iar tehnica acuarelei pentru care optează cu pasiune şi sufletească dăruire îi este favorabilă pentru exprimarea sinelui. El este un introvertit care a descoperit în tehnica acuarelei mijloacele potrivite pentru exprimarea marii sale sensibilitaţi, a emotivităţii si timidităţii, de o rară calitate moral profesională. Discreţia şi modestia sunt trăsături ce-l definesc. Aceste coordonate nu înseamnă slăbiciune. Ele protejează un caracter solid, stăpân pe gândurile şi idealurile sale, pe crezul său artistic apărat cu cerbicie şi dârzenie împotriva derutantelor şi de cele mai multe ori păguboaselor provocari ale „modei”, ale tentaţiilor schimbării de dragul schimbării.

În pictura sa, pe parcursul a peste o jumătate de secol, Podoleanu a rămas fidel crezului său căutând în disputa cu sine însuşi, atingerea performanţei în rafinamentul exprimării.

Cele 50 de lucrări din actuala expoziţie reprezintă o sinteză ce acoperă o lungă perioadă a activităţii artistului dacă ne gândim că datarea lor începe cu anul 1964 şi continuă până în 2007. Faptul în sine probează neabandonarea acuarelei deşi pictura in ulei pentru pictorul Adrian Podoleanu este la mare preţ.

Pentru a înţelege termenii ce definesc conceptual opera artistului se cuvine a lua în consideraţie, în egală masură, cele două mari direcţii îngemănate, ale creaţiei sale pornind de la tehnicile folosite, cea a acuarelei şi cea a uleiului. Între ele există o profundă interdependenţă şi determinare. În faţa picturilor în ulei semnate de Adrian Podoleanu, privitorul ivoluntar se va gândi la subtilităţile de exprimare în tehnica culorilor de apă. Acuarela reprezintă suportul conceptual expresiv şi de factură, pentru opera pictorului care este împlinită cu temeinicire prin tehnica uleiului. Nu vom spune numai decât că picturile în acuarelă ale lui Podoleanu sunt rezultatul provocat de concepţia picturii în ulei. Reciproca nu este valabilă. Prin folosirea cu măiestrie a celor doua tehnici, opera artistului s-a consolidat într-o fascinantă, preţioasă şi statornică unitate stilistică. Ea este dominată de un adânc fior de sensibilitate şi vibraţie emotivă. Este o operă multiplă împlinită prin structurile conceptual componistice echilibrate, modernă prin cromatică şi mult rafinată prin decantarea tonurilor şi valorilor reprezentând o vitală plasticitate născută din conjuncţia dintre lumină şi umbră.

Cum se văd toate acestea când suportul este hârtie şi când liantul este un flux umed ce se aşterne pe întreaga suprafaţa? Răspunsul direct şi elocvent îl vom primi vizitând expoziţia de la Galeria „Dana”.

Structură lirică, muzical poetică, Adrian Podoleanu este fascinat de lumina care inundă spaţiul punând în stare de vibraţie tot ce acesta cuprinde. Pământ, apă, arbori, câmpuri şi păduri sau obiecte, sunt supuse acestui freamăt. Privindu-i picturile în acuarelă ai sentimentul că autorul însuşi este aidoma acelor iluminări pluviale care fac să vibreze fiecare centimetru pătrat al suprafeţei. El structurează riguros compoziţia gândind solide trame pe care apoi le topeşte metamorfozându-le plastic şi expresiv. Din ceea ce este formă liniar geometric definită, rămâne în tablou o zonă bine aşezată şi expresiv tensionată a cărei identitate este dată de calitatea valorică şi cromatică.

Deşi reprezentarea este figurativă paşii pregătitori sunt realizaţi gândind abstract geometric. Imaginea finală înseamnă orchestrarea pe suprafaţă a unor forme puse in relaţie dimensională a unora în raport cu celelalte, de o anumită calitate tonal valorică, ori ordonându-se în desfăşurări ritmice repetitive cum vom vedea în suita de lucrări cu tema peisajelor de pe Coasta Dalmaţiei sau în tranşante sincopări de suprafeţe contrastante cromatic şi valoric ca în „Case de pescari”, „Lacustră”, „Dunărea la Beograd”, „In valea măslinilor”, şi care sunt reprezentări abstractizante sugerându-ne preţiozităţi de materialitate asemănătoare tapiseriei.

Nu case, dealuri, flori, copaci trebuie să căutăm când ne aflăm în faţa unui astfel de tablou ci o lume a infuziunilor cromatice, a contrastelor care pentru a nu deveni brutale şi zgomotoase se lasă estompate prin fluide colorate ce se intrepătrund. În această lume ceţoasă şi umedă care anulează zgomotele transformându-le în sonorităţi muzical armonice, iscodind cu privirea traseele de lumini şi umbre, golurile şi plinurile, jocurile de contrapunct între valorile grave şi cele deschise privitorul va descoperi revelatoarele convertiri ale materiei în expresie plastică, în emoţia simplă, curată, trăită de artist în momentele creaţiei.

Pentru pictura românească contemporană alături de foarte puţini alţi pictori, Adrian Podoleanu înobilează acuarela ca mijloc de exprimare aşezând-o alături de celelalte tehnici considerate majore şi imbatabile. El conferă acuarelei dreptul de a fi nu doar un accesibil mijloc de a consemna asemeni unui crochiu stări vizual emotive ci posibilităţi de a exprima profunde şi subtile trăiri emoţionale, şi idei încorporate într-un mesaj major.

Prin opera lui Adrian Podoleanu acuarela ca tehnică nu mai este o cenuşăreasă a picturii, fragilă şi desuetă ci este reconsiderată ca un mijloc de exprimare la fel de important ca celelalte ale artei moderne.

Liviu Suhar