Gavrilean în santcuarele mitologiei

În eseul Sensurile clasicismului, G. Călinescu considera că dintre toate seminţiile, noi, românii, suntem cel mai aproape de Elada. Implicit, de universul mitologic al Olimpului antic unde capacitatea de uimire şi de fabulos sunt esenţiale. Dimitrie Gavrilean, eminent discipol al Maestrului Corneliu Baba, a avut de timpuriu înţelepciunea de a ieşi de sub tutelara manta a profesorului şi a descoperi pe cont propriu o altfel de viziune. Opţiunea artistului ieşean s-a dovedit inspirată iar reevaluarea şi reinterpretarea universului mitologic autohton o decizie fundamentală. Totodată, după asimilarea marii lecţii a lui Corneliu Baba, atras cum ştim de marile modele ale secolului de Aur spaniol şi olandez, emulul, în semn de gratitudine, l-a omagiat printr-o respectoasă despărţire.

Intrat încă de la debut în conştiinţa publicului prin pecetea inconfundabilă a originalităţii, Dimitrie Gavrilean a devenit de timpuriu o emblemă a şcolii ieşene de pictură. Conştient de adevărul, ilustrat de mitul eternei întoarceri în viziune eliadescă, că poţi progresa numai privind înapoi, pictorul a acordat mitologiei şansa de a ne transmite încă mesaje simbolice de durată. Astfel, mitologia pare să semnifice deopotrivă acel aproximativ illo tempore, dar şi ziua de ieri. Ca om dăruit cu o copilărie în umbra Voroneţului, în mod evident a lucrat în spiritul zugravilor de altădată, smerindu-se de vizitele imaginare în Grădina raiului, dar şi înfricoşat de tenebrele Iadului.

Expoziţia de la Galeriile Dana a marcat şi un moment aniversar la care ieşenii au ţinut să fie, în număr mare, prezenţi. Miturile ancestrale, cum şi-a titrat artistul expoziţia şi consistentul album editat cu acest prilej, reconfirmă un parcurs artistic de succes, parcurs onorat de breaslă cu cele mai importante premii în sfera picturii. De fapt, revizualizarea din perspectiva artei a acestui tezaur de înţelepciune porneşte, firesc, de la compoziţii ce sugerează Mitul Facerii, un fel de teogonie rurală, spre a evolua către Mitul Zburătorului unde iubirea devine motivul dominant. Fecioarele nubile trăiesc cu uimire sentimentul descoperirii propriei lor feminităţi. Construcţia compoziţională evocă viziunea unui monumentalist şi pedanteria unui maestru olandez, fascinat de subtilităţile miniaturii. Unele fireşti decupaje ar putea scoate la iveală posibile picturi autonome, iar ansamblul are vitalitatea mitului cosmogonic.

În alt plan, Mitul Meşterului Manole reiterează cu instrumentarul picturii dimensiunea sacrificiului uman, al creatorului, astfel încât creaţia lui să dureze. Nu miră pe nimeni că în structura imaginii, Manole are înfăţişarea unui ţăran bucovinean, solemn şi semeţ în orgoliul lui bine temperat. Şi aici, portretistul Dimitrie Gavrilean se apropie de o tipologie uşor de identificat în spaţiul propriilor obârşii. Sacralizarea prin apelul la mitologie şi arhaitate îi conferă, deloc paradoxal, statutul unui modern a cărui înzestrare îi permite să fie contemporan cu miturile. Nunţile au fastul unei ceremonii planetare unde Soarele şi Luna ţin cununa mirilor, iar mesenii se ospătează cu sfiala săvârşirii unui ritual

al bunului simţ. Dimensiunea parabolică a ritualului face aluzie şi la Mitul Mioriţei şi la ideea că moartea poate fi privită din perspectivă populară ca o nuntă cosmică.

Arta lui Gavrilean ţine de viziunea grandioasă a elementelor de decor, dar se susţine şi din deliciile picante ale anecdoticii. Căruţa cu proşti devine un alai cu oameni turmentaţi de povara propriei lor suficienţe. Mascaţii asigură recuzita spectacolului funambulesc şi atmosfera fantastică vizează rituri păgâne. În Autoportret se caută, în compoziţii se găseşte. Soarele şi Vârcolacii ne invită la reflecţie. Pericolul ca astrul zilei să fie sfârtecat de vârcolaci se poate produce doar din pricina indiferenţei noastre. Sensul metaforei, cu mult mai larg, aduce în discuţie problema moralităţii artei. Dimitrie Gavrilean aduce ofrande în sanctuarele mitologiei şi se afirmă prin a fi o voce artistică lucidă a modernităţii imediate, haotice şi inevitabile…

Valentin Ciucă