Omul şi umbra, sugestii orfice…

Animat de sentimentul românesc al fiinţei în varianta lui Noica, pictorul Liviu Suhar îşi defineşte opera din perspectivă ontologică şi metafizică deopotrivă. Intelectual cu apetit introspectiv, artistul dezbate, în fapt, în fiecare operă propria sa enigmă, dar şi misterul existenţei, învecinat deseori sacralităţii. Cerebral în sensul unui raţionalism deschis şi către taină el invocă miturile cu convingerea unei revelatoare continuităţi. Timpul pare a fi suspendat la nivelul unui concept operaţional doar în măsura în care este asumat ca un reper al trecerii, al succesiunii gândului şi abandonului în absolutul lumii. În astfel de împrejurări, ideea dialogului dintre lumină şi umbră devine eşafodajul unor compoziţii prin care cele două elemente se potenţează reciproc.

Liviu Suhar se defineşte ca un veritabil homo faber, înzestrat cu răbdarea de a medita îndelung, gestaţia laborioasă a fiecărei compoziţii fiind temeiul estetic şi moral pentru schiţele premergătoare transcrierii ideilor în limbajul plasticităţii picturii, al modelării unor unor forme racordate permanent figurării formelor şi sugestiilor umane. Acest triumf al vieţii şi al viului, trece dincolo de sanguinitatea vitalităţii şi se resoarbe în haloul spiritualităţii. Omul şi umbra se asociază într-o posibilă teorie a dublului unde umbra pare la fel de consistentă ca realitatea înseşi. Visul nu poate fi exclus din asemenea ecuaţie deoarece cu cât sporeşte deficitul de realitate, cu atât se compensează prin sporul de ficţiune.

Dualitatea invocată angajează alte perechi semantice antinomice doar în aparenţă, complementare în esenţă. Pictorul deţine arta desăvârşită a echilibrelor, atât în sens filosofic, cât şi plastic, ideea de armonie subzistând chiar şi în subtilele raporturi simteric-asimetric ale formelor. De aici, impresia polifonicului generată de armoniile evidente ale ansamblului, de percutanţa şi oportunitatea contrastelor relevante. Marcat de modelele ilustre ale picturii spaniole face la nivelul sonorităţilor cromatice veritabile ritmuri de bolero, pasional şi eretic. În peisajele spaniole se apropie de spiritul lui Velasquez, dar şi al toledanului El Greco, de himericul Dali. Sintezele lui, detaşate şi apolinice, conţin în străfunduri zbaterile eului profund aflat în căutarea sinelui

Motivele circumscrise artei sunetelor, sugestivitatea lor, trimit inechivoc la dimensiunea orfică a creaţiei, la ideea de sacrificiu şi transcendent. Lira lui Orfeu devine harfa înţeleptului atemporal, în fapt autoportretul artistului generic, sedus de armonia universului. Viola de gamba sau viola d' amore, contrabasul bine temeperat sugerează prin forma lor graţioasă şi barocă ideale siluete feminine, graţioase şi inexpugnabile. Toate aceste arhitecturi umane, ideale ca un proiect şi materiale ca un vis, plutesc într-un spaţiu imaginar debarasate de povara gravitaţiei. În fapt, iluzia zborului se regăseşte şi în mitul zburătorului, desprins de pe canavaua nocturnelor ademeniri ale fecioarelor nubile.

Orizontul folcloric este cu aplicaţie imaginativă cercetat din perspectiva gestului, demiurgic în esenţă, de a însufleţi inertul, a spirtualiza materia şi a actualiza trecutul utopic. Astfel, prin gestul antropomorfizării, simplele şi utilitarele vase de lut, mângâiate de mâinile olarului anonim, dobândesc semnificaţii noi. Dialogul formelor, raporturile plastice dintre ele asigură un efect eclatant prin ritm şi volumetria surprinzătoare. Prin simbol sunt sugerate relaţii de lectură multiple unde ideea de arhetip sau matrice spirituală are semnificaţii identitare.

Aşezat deplin şi convingător în jilţul valorii, Liviu Suhar are ca aliaţi privilegiaţi timpul şi profesionalismul. Primul îi numără anii şi-i dăruieşte puterea de a visa colorat, celălalt să afle mereu expresia potrivită gândului întemeietor de frumuseţe. Asupra noastră se revarsă astfel din cornul abundenţei roadele spirituale ale unui om şi artist care îşi înmulţeşte talantul în ritmul calm al fiecărei atingeri de penel, al respiraţiei ce poate anima inertul. La aniversarea celor 65 de ani, prin superba selecţie expoziţională de la Galeriile Dana, Liviu Suhar şi-a reconfirmat statutul de înaltă profesionalitate artistică, de onestitate şi generoasă deschidere umanistă. Darurile oferite acum le primim cu sentimentul că dacă n-am avea înţelepciunea de a ne bucura cum se cuvine de ele, am fi mai săraci sufleteşte şi mai singuri…

Valentin Ciucă