Despre Nud, întotdeauna cu dragoste…

O recentă apariție editorială, incitantă deopotrivă pentru adolescenți, dar și pentru nostalgicii de vârsta a treia, „1001 de capodopere ale artei erotice”, vrea să ne convingă de faptul că istoria lumii poate fi scrisă și din perspectiva Erosului. Umanitatea noastră se poate explica, desigur, și dintr-o asemenea perspectivă, mai ales când intervin experții artelor frumoase. Povestea „Nudului” începe demult cu idoli preistorici, trece prin experiențele erotice din antichitatea greco-romană și ajunge, firesc, la viziunile post-moderne de unde idealurile corporalității și eternul feminin sunt desigur excluse, fiind înlocuite cu concepte mai mult sau mai puțin abstracte. Între operele antologate, mi-a reținut atenția îndeosebi „Sărutul” lui Brâncuși. Erosul este prezent aici doar ca epură simbolică a ideii de „Unu”, de reper fundamental al unor posibile ambiguități când sexele erau cuprinse în structura aceluiași personaj. La Brâncuși, „Sărutul” este, concomitent, și punct liminar și finalitate. Contopirea celor două ființe exclude sexualitatea fizică și reține doare tandrețea și iubirea. Posesia pare exclusă sau doar sugerată ca o realitate virtuală.

Totodată, Pascal Bruckner în „Noua dezordine amoroasă” ironizează, de dragul modernității, jocurile dragostei și reține doar tehnicile mai mult sau mai puțin performante ale unor cupluri ocazionale care se prezintă după ce protocolul erotic și-a dat obștescul sfârșit. Ce să se mai spună astăzi despre inefabilul „Nudului” atâta vreme cât ni se livrează en gros și en detail dimineața, la prânz și seara, oferte XXL de nuditate și viciu? Ei bine, arta aduce încă sensibile și personale argumente că taina și misterul Eternului feminin moare cu fiecare experiență individuală și renaște cu fiecare îmbrățișare. Artiștii sunt aceia care, pendulând între generozitatea conceptului și surpriza unor soluții grafice incitante, propun noi ipoteze asupra erosului ca dimensiune estetică.

Zamfira Bârzu, pictor exersat prin experiențe artistice omologate la bursa interesului pentru noul val de creatori, eliberați de prejudecățile trecutului, degajată de autoritatea canoanelor sau a gloriilor defuncte, glosează cu spontaneitate și aplicație asupra temei. Ideea ei de a privi „Nudul” doar ca un fertil concept, lasă impresia că vrea să excludă orice conexiune cu senzualitatea spre a nu deturna atenția asupra instinctelor în detrimentul spectacolului elevat al structurilor cromatice și al sugestiilor arhitecturii imaginii în ansamblu. Compozițiile ei, dinamice, cu ritmuri interioare incitante, apelează la racorduri variate între simbolismul geometriei piramidelor și formele relaxate sau dinamice ale corpului feminin. În această strategie, gestica fermă și bazată pe amplitudinea unor bine structurate curbe închise și deschise asigură discursului coerența compozițională și, evident, succesivele surprize optice oferite privitorului incitat să ducă lectura vizuală până la capăt.

Inventivitatea îi oferă Zamfirei Bârzu posibilitatea unor veritabile glose în cheie modernă asupra unui motiv vechi de când lumea pe care-l aduce în actualitate, nu prin artificiile edulcorate ale senzualității, ci doar prin fantezia imaginativă a unui regizor. Astfel, artista face din „Nud” un personaj privilegiat și din potențiale iubiri sensul împlinirii jocurilor dragostei. Sub raportul atitudinilor, personajele angajate în schema compozițională, fac din aluzie o provocare și din intenție un evident discurs estetic. Tehnicile mixte la care apelează, culorile transparente sau masele ceva mai dense, asigură suportul chtonic al eșafodajului și permite desfășurarea imprevizibilă a personajelor n cadrul grafic. Atitudini variate, bizare chiar, mișcări cu ritm abrupt animă suprafața și stârnește curiozitatea asupra relațiilor dintre forme. Aluziile la tehnicile erotice extrem orientale ca și cele privind preocupările neaoșe în domeniu fac din Eros o dimensiune biologică, socială și estetică totodată.

Sub raport tehnic, remarc apelul la fulguranța unor tușe gracile, enunțul eliptic, aluziv, al unor forme angajate în cuplu, mișcarea ca element al dinamicii compoziționale. Unele tușe, prin ritmul și policromatismul de mozaic, prin umbrele sugerând dublul personajelor, asigură ansamblului unitatea stilistică și coerența viziunii individualizate. Chiar dacă se spune îndeobște că pictorii bărbați ar fi mai dotați nativ pentru tratarea subiectului, iată că „Nudul” nu exclude experiențele colegelor noastre. Cu siguranță că ele știu, prin maternitate, mai mult și mai bine despre ce este vorba și doar din înțelepciune sau pudoare nu spun chiar tot ceea ce ar putea să mărturisească.

Tonitza avea desigur dreptate când își sfătuia discipolii ieșeni să-și înfrâneze orice dorință, orice atracție senzuală atunci când pictează un nud după model. Altfel spus, artistul trebuie să se obiectiveze spre a se putea apropia de concept, de imaginea generică a frumuseții feminine și de spiritualitate. Zamfirei Bârzu nu i-a fost prea greu să o facă și, de aceea, expoziția ei de la Galeriile „Dana” are expresia profesionismului și tandrețea ludică celui a celui care vede dincolo de iluzoriile aparente. Privitorului, tema „Nudului” îi oferă în estetic ceea ce uneori i se refuză în mundan…

Valentin Ciucă