ELENA HARIGA

Despre Timp
“Clipa face cât zece mii de ani” - spune un budist chinez
Deci nimic mai relativ decât timpul, nimic mai puţin real dar totodată prezent însoţitor al existenţei noastre.
Suntem timp şi iluzionaţi că-l stăpânim, îl împărţim riguros în doze crescătoare: clipa, minutul, ora, zile, ani, anotimpuri, vârste, veacuri. Să măsori atât de riguros şi precis ceva ce pare a nu exista, să fii izolat în cercul unui cadran de ceas, de unde să tânjeşti la veşnicie!
Doar sfinţii au reuşit să depăşească limita cadranului şi să iasă din timp în căutarea lor spre Dumnezeu. Au reuşit şi au lăsat în calendar o cruce roşie. Îngerii care vin din veşnicie şi fac legătura cu lumea noastră, ritmată după tic-tacul ceasului – azi tehnica a eliminat acest atribut sonor al timpului, ceasul a amuţit şi timpul se scurge într-o neliniştitoare linişte. Doar când îngerul îşi face simţită prezenţa, clipa devine unică, e altceva decât timp.
Am desenat îngeri şi, atârnată din când în când de poala lor, am încercat să răvăşesc cifrele de pe cadranul ceasului, să le mut din locul lor riguros stabilit, să fur limbile ceasului, ori să le fac să meargă în sens invers. Desigur, o slabă răzvrătire.
Am decupat bucăţi din calendare, pentru că un calendar de perete pare a concentra în grafica lui, roşu şi negru, lupta dintre un timp profan şi un timp sacru. Un calendar de perete pare o hartă a unei bătălii împotriva timpului. Fiecare cruce roşie e un semn de victorie. Îmi imaginez un calendar fără zilele însemnate cu roşu ale sfinţilor: pare ceva înspăimântător! Pe de altă parte, un calendar acoperit în totalitate de crucile roşii ale zilelor sfinţilor. Desigur că atunci Îngerul din Apocalipsă va spune, în sfârşit: „De-acum încolo nu va mai fi timp!”
Un calendar mi-a sugerat acest ciclu de desene „Depre Timp”, la care voi mai lucra sper încă o bună bucată de timp.
Elena Hariga, artist plastic
Albumul de artă „Elena Hariga”, Ed. Dana Art, Iași, 2010, p.5-6