ONISIM COLTA
Onisim Colta – impresii într-o expoziție
De mai mulți ani urmăresc creația acestui artist și de fiecare dată aflându-mă în fața operelor sale trăiesc un sentiment cu totul special. Starea mea sufletească devine complexă și nu totdeauna îmi pot lămuri mie însumi în ce constă complexitatea ei. Privindu-i pânzele, desenele,obiectele , vizitatorul comun este fascinat de măiestria cu care acestea, artefacte purtătoare de mesaje simbolice sunt închegate. Citește relativ ușor „discursul” plastic și punerea lui în materialitate cu acuratețe de bijutier. Și totuși nu acestea sunt elementele fundamentale. În fața operelor lui Onisim Colta am trăit sentimentul că autorul este un rafinat enciclopedist, un mare inițiat care a ajuns la un grad superior de înțelegere și răstălmăcire a tainelor lumii materiale. Opera sa este taină relevată, cuprinzătoare a esențelor lumii materiale configurate printr-o simbolistică universală a formelor exprimate cu o simplitate incredibilă. Dematerializate aproape, eliberate de artificii de tip baroc în sensul un9or sublinieri și îngroșări gratuite și excesive, formele care configurează compoziția sunt doar „extrase” asemănătoare unor tincturi eficiente care au la origini caracterul material și expresivitatea funcțională a obiectelor reprezentate.
În arta lui Colta se întrepătrund coagulându-se autenticitatea unei gândiri creative eliberată de obsesiile postmodernismului cu viziunea personală hrănită cu principiile filosofice creștine și epicureene, profund însușite și vital asimilate.
I-am asociat întotdeauna opera cu figura, timbrul vocal, gestica, mersul și atitudinea corporală, descifrând cu satisfacție o armonioasă compatibilitate între cele două părți. Nu-i cunosc ADN-ul dar înclin să cred că în structura sa umană reverberează ecouri ale unor îndepărtate rădăcini ale unei origini de sorginte nobiliară maramureșeană născătoare de voievozi pe teritoriul României. Eleganță, civilitate, modestie, cultură, sentimentul bine consolidat al datoriei față de societate, putere de muncă și un profund respect pentru aceasta cred, sunt elemente ce-i definesc personalitatea. Opera sa în ansamblu ei este o elocventă relevare materială a acestor date.
Galeriile „Dana” din str. Prof. Cujbă din Iași au găzduit o amplă expoziție cuprinzând pictură, desene, obiecte și proiecte, etalând complexitatea creației artistului Onisim Colta.
Reputați cronicari și critici de artă au făcut tentativa de a pătrunde în labirintul creației artistului sondând zonele nevăzute din laboratorul nașterii operelor sale pentru a descifra codurile facerii lor ale simbolismului omniprezent și personalizat.„La Colta, spune Simona Vărzaru, 90% e esență a lucrurilor iar restul e compromisul sentimental al autorului asemenea emoției unui astronom în fața răsăritului de soare”.
La un prim contact cu lucrările din expoziție am avut o emoție cu totul aparte, în sensul celei pomenite mai sus. Gândurile spontane mi-au adus în memorie imagini ale picturilor din Prenașterea italiană din care emană calmul metafizic.
„Buna vestire” a lui Fra Angelico de la Muzeul Prado mi-a revenit în minte când mi-am oprit privirea asupra pasajelor de culoare albastră și obiectele simbol anturate (înconjurate) ca în lucrarea „Târnaț în Oaș” sau „Biserica părăsită”. Reverberațiile viziunii lui Giotto descifrabile în complexitatea lor prin picturile de la Capella Scrovegni din Padova, le-am simțit asociativ cu picturile lui Colta asemenea unui duh nevăzut care a trecut prin atelierul său, privind lucrările „Hambar”, „Hambar cu grâu”, Cupola în construcție” ș.a.
Repertoriul de obiecte și forme care participă la figurarea spațiului tabloului provine din universul material accesibil pentru fiecare privitor. Nu sunt născociri ale imaginației sau translări din alte lumi materiale și epoci ale istoriei adunate într-un perimetru forțat de pictor. Obloane ce maschează ferestrele, fascinantele inginerii ale îmbinării bârnelor la pereții unei case din lemn; peretele unei biserici păstrând urmele de pictură intrată în fibrele lemnului, sau mica fereastră pe pervazul căreia o pâine, o cupă cu vin și un smoc de busuioc, simboluri creștine perene sunt prezente în vecinătatea tencuielii parțial căzută dar care mai păstrează urmele unei picturi ce-l reprezintă pe Hristos crucificat. Un interior al unei biserici părăsite așa cum doar în ținuturile Maramureșului mai întâlnim,cu pereții văruiți în albastru, este imaginea simbol a trecerii timpului, impregnată cu energiile insuflate structurii de lemn a construcției de multele generații care i-au trecut pragul spre a se pregăti pentru cealaltă lume.
„Vecernie la Voroneț” este un tablou care tălmăcește profunda trăire a pictorului, răscolitoare și copleșitoare în fața reprezentării Judecății de Apoi. El însuși se reculege în fața acestei reprezentări, adunat în sine, meditând, privindu-și umbra proiectată, un alter ego, al propriei ființe.
„Cămașă cu cimbrișor”, o pictură simplă de un rafinament coloristic subtil, poate fi citită în mai multe feluri dar cu siguranță toate converg către ideea de expresie simbol al purității,inocenței, a dăruirii, sugerate și prin modul în care obiectul este etalat pe suprafața de lemn și intuit ca o răstignire.
„Icoană” este titlul mai multor lucrări dar care au comună ideea compoziției. Obloane vechi prin care se deschid privitorului, fragmente ale reprezentărilor chipului Hristic.
O componentă substanțială a expoziției este formată din surprinzătoarele obiecte ce se înscriu parcursului conceptual și interpretativ al autorului. Tehnica iluzionării demnă de amintirea legendelor antichității este cu desăvârșire stăpânită de autor nu atât pentru a demonstra un tip de performanță cât, mai ale,spre a-i servi punerii în ecuație a propriilor idei. Altfel spus, măiestria artistului este fără îndoială reală și nu contrafăcută.
Onisim Colta urmează o cale proprie a modernității . El a înțeles lecția și i-a descifrat miezul astfel încât s-a orientat pe un drum al său recurgând la materiale diferite, la asocieri între aceste inedite și prelucrări de bijutier.
Materialele și formele specifice obiectelor și artefactelor apartenente vieții materiale cotidiene sunt aureolate de o viziune profundă cu iradieri în universalitatea spirituală într-o proporție determinantă, reușind astfel să se desprindă de influența unor concepte devenite uzuale și într-un fel anacronice pentru arta modernă. Ce fel de comentariu am putea face în fața lucrării „Rindeaua lui Iosif” în care sunt asociate lemnul, alama, oțelul spre a susține ideea printr-o armonioasă și elocventă expresivitate plastică. Privitorului i se dezvăluie spre uimirea sa valențele estetice și de mesaj profund ideatic ale unui obiect despre care el știa dintotdeauna că are doar anumite rosturi. În fața unui astfel de obiect, așa cum l-a interpretat Colta,privitorul decodifică esențele filosofice ale creștinismului.
Un ansamblu alcătuit din trei obiecte identice se intitulează „Altare” și este rodul asocierii lemnului, alamei și bronzului. Important este conținutul și forma fiecărui modul. Un fel de platformă pătrată care semnifică ceea ce am putea numi o masă, un disc circular înscris în pătrat pe care concentric un altul ca o farfurie are pe suprafața sa așezat un pește. Trei astfel de modului, alăturați fac trimitere la textul evanghelic din Noul Testament. Mesajul este direct și clar exprimat, susținut prin măiestria cu care materialele amintite sunt prelucrate tehnic și artistic.
O altă lucrare „5 pâini și 2 pești” face parte din categoria picto-obiectelor răspunzând aceluiași mesaj biblic din noul testament al minunilor Hristice.
Analizele asupra lucrărilor pot continua pentru că fiecare din ele se impune prin conținutul de idei și ținta mesajului, clară, și elocventă, elevate prin formă, volume, expresivitate a materialelor asociate în structurarea ansamblului. Ele se află în fiecare dintre lucrările expuse într-un acord desăvârșit al cărui cod de interpretare poartă marca autorului.
Arta lui Onisim Colta are atributele unor profunzimi de gândire artistică mai puțin obișnuite prin faptul că ea se situează în zone de interferență ale realului cu imaginarul, definite prin propriile reguli. Predominant în creațiile sale este recursul la metaforă și simbol ceea ce face ca privitorul să primească cu uimire și imensă emoție „asemenea astronomului în fața răsăritului de soare” fiecare lucrare, fie desen, pictură, obiect sau sculptură, ca un dar al cărui mesaj în primul rând este de natură spirituală.
Liviu Suhar, pictor