Viziuni acvatice - SMARANDA & ILIE BOSTAN

Un parteneriat redutabil- Smaranda şi Ilie Bostan

Într-un climat relaxat şi prielnic pentru întâlniri artistice elective, dincolo de dispute mundane şi zgomotul egolatru al idolilor de mucava,  Galeriile de Artă Dana ne-a oferit ca dar de Crăciun o expoziţie de excepţie. De această dată, Smaranda şi Ilie Bostan, fiica şi tatăl, şi-au pus în conjuncţie potenţialul creator şi au izbutit performanţa ca parteneriatul de acum să devină încă de la vernisaj un eveminent. Acest gen de expoziţii au ca premisă ideea de a fi împreună şi totuşi de a rămâne diferiţi ca mentalitate şi expresie, ca instrumentar plastic şi viziune strict personală. Consanguinitatea celor doi nu presupune, în plan artistic, vreo formă de obedienţă şi, de aceea, putem vorbi de singurătăţi asumate în ordinea creaţiei. Există, desigur, unele afinităţi privind accesul la valoare, la comunicarea directă, nesofisticată prin grandilocvenţă estetică, menite să genereze vizibil şi să determine privitorii operelor să treacă în orizonturile eterate ale simbolicului.

Ceea ce-i uneşte pe cei doi este, în ordine, disponibilitatea pentru creaţia cu dominantă personalizată, autentică şi polisemantică, o anumită fervoare conceptuală prin care expresia să genereze un spontan dialog dintre imagine şi privitorul interesat de semnificaţiile profunde ale unor veritabile metafore plastice. Pretextul ihtiologic este punctul de pornire  menit să declanşeze starea de creaţie, de dezbatere a unui motiv arhaic tratat din perspectivă modernă. Practic, avem a face cu nişte veritabile glose pe o temă veche de când lumea şi nouă ca secunda ce tocmai a trecut din timp în durată. Ambianţa strălucită a acestei expoziţii de sărbătoare a sufletului şi a minţii, a energizat un public care a trăit în comun sentimentul unei duble împliniri prin perceperea bucuriei dialogului individual cu bunurile simbolice.

Smaranda Bostan, neîndoielnic una dintre cele mai frumoase prezenţe în spaţiul artelor ieşene, riguroasă în viziune şi expresie plastică, glosează acum într-o manieră modernă. Amintinnd de strălucita perioadă a Art Nouveau-ului de la finele secolului al XIX-lea, când pe scena artelor europene evoluau într-un fel de buimăceală generală nabiştii cei care căutau cu fervoare noi soluţii, expozanta practică o veritabilă cercetare. Evident, polemică, atitudinea ei glosează pe formula unde linia curbă devine un contur, odată cu scăderea interesului faţă de perspectiva clasică, fiiind înlocuită în structură cu aplatuuri sau cursive zone colorate. Liniile echivoc-şerpuitoare, arabescul plantelor exotice, decorative generează un fast strălucitor prin invenţie şi spontan prin gest. Alţi revoltaţi de serviciu contra clasicizării artei de după anul 1863 când academismul a fost declarat drept singura artă autentică, au determinat replici feroce.. 

Compoziţiile Art Nouveau ale Smarandei Bostan fac din motivul peştelui prilejul unor comentarii plastice de o rafinată savoare, unde fantezia probează capacitatea ei creativă şi inventivă exprimată prin trecerea în planul valorilor simbolice. Rafinamentul expresiei ţine de raporturile cromatice armonic orchestrate, cu firescul unui dirijor care citeşte partituri într-o cheie personală, cu ritmuri ample, insinuant ondulatorii şi cu puncte de interes vizual maxim. Plutirea, alunecarea ochiului pe conturul subtil, oprirea pe zonele de interes cromatic fac ca imaginile ei să determine privitorul la parcurgerea unui labirint acvatic unde orizontala şi verticala se subordonează mişcărilor inefabile ale imprevizibilului. Creatoare de forme preexistente în fantezia autoarei, asemenea compoziţii situează privitorul într-o generoasă situaţie de parteneriat, prin care i se oferă fiecăruia sentimentul cuplului predestinat. Titrate cu un discret umor, fanteziile ihtiologice de acum ale Smarandei Bostan sunt cordiale prin idee şi rafinate prin expresie. Expoziţia Smarandei onorează publicul, pe ea însăşi şi, evident, pe cel mai sever critic dintre criticii posibili, pater familias...

Trebuie, evident să dăm Cezarului ce este al Cezarului.  Ilie Bostan, artist aşezat temeinic şi definitiv în ierarhiile de vârf ale breslei sculptorilor, permanent inventiv, serios şi tenace, dovedeşte acum, cu asupra de măsură, că maturitatea creatoare îl găseşte pregătit să facă pasul dintre operă şi... capodoperă. Viziunea lui asupra sculpturii s-a definit în raport cu respectul faţă de materia cu care lucrează şi cu capacitatea de invenţie creatoare. Racordat temei generale a expoziţiei, utilizând cu ştiinţă  proprietăţile expresive ale materiei, conferă blocului impersonal... personalitate. În piatră, granit, bazalt, andezit sau calcar află mişcarea gracilă şi imprevizibilă a peştelui,  pe suprafaţa solzilor fiind observabile potenţiale lunecări gracile. Prelucrarea blocului de material dur solicită arta de a mânui dalta în aşa fel încât lumina şi umbra, supleţea formei efilate, raportul dintre mat şi şlefuit să determine sclipiri, ritmuri fugace şi imprevizibile. Creator de forme memorabile, stilizate prin  accesul la idee şi sinteză, Ilie Bostan ne convinge de apropierea sa faţă de dictonul clasic - ceea ce este  clar conceput, este limpede exprimat. În linie valorică, Ilie Bostan anunţă o previzibilă înscriere în elita sculpturii româneşti de ieri şi de azi... 

Valentin Ciucă, critic de artă