Îmi este rușine că m-am lăsat absorbit, ca o pată de vopsea, de scena politică românească, neglijând partea de suflet a vieții cotidiene. Privesc în jurul meu și-mi dau seama că trăiesc, la rându-mi, într-o altă lume. O lume artificială, creată din angoase, obsesii, vanități și, nu în ultimul rând, din orgolii, în cea mai mare parte a lor rănite. Privesc la băncile parcurilor și nu-mi dau seama de trebuința lor. Nu văd nici un sens în cei care își trăiesc viața altfel decât îți este ea dictată de pe scena politică a țării. Cum de oamenii aceștia reușesc să stea și să privească joaca copiilor, a nepoților, când în afara porților Grădinii Copou, de exemplu, viața este sugrumată sau înjunghiată de disputele celor pentru care țara a rămas același umăr folosit la depozitarea lacrimilor din exclamația „mor pentru tine, țărișoara mea”?!

Mă simt decupat și lipsit în această lume care nu poate fi una adevărată, chiar dacă mă mișc acum prin ea, văd cum odihna, tihna și liniștea se strecoară pe lângă mine, evitând să mă atingă, să mă deranjeze.

Cu aceste rânduri am ajuns în holul central al Palatului Roznoveanu, dar nu pentru a merge la primarul Gheorghe Nichita, ci pur și simplu pentru a onora o invitație a lui Mihai Pascal, patronul Galeriilor de Artă „Dana”. S-au împlinit șase ani de la primul vernisaj de pictură, organizat de această galerie de artă privată, într-un timp în care muzeele aveau o neînțeleasă exclusivitate în această activitate.

Timp de șase ani Galeriile de Artă „Dana” au demonstrat nu numai perseverență, nu numai constanță, dar și un accentuat apetit pentru a oferi iubitorilor de frumos noi și noi provocări, de la Constantin Alupi, Dan Hatmanu, Corneliu Ionescu, Liviu Suhar, Sami Briss,Constantin Tofan, la Val Gheorghiu, Felix Aftene, Bogdan Bârleanu, cu un tablou senzațional. Demersul Galeriilor de Artă „Dana”, exersat în spațiul generos din strada Profesor Cujbă, sau sala de pe Lăpușneanu, s-a dovedit a fi unul câștigător. Această inițiativă a lui Mihai Pascal, în orașul culturii (indiferent de ce cred unii sau alții) se dovedește a fi una de maximă importanță, de maximă audiență, atâta timp cât, ea devine un reper decisiv pe harta culturală a capitalei culturale a României. Nu vorbim aici de orgolii, de decizii politice, de voința unuia sau a altuia, vremelnic pus în preajma pixului cu care semnează decizii de importanță națională. Vorbim doar despre mișcarea orașului, despre pașii pe care acesta îi face înspre firescul respirație, în lumea valorilor adevărate, în acest spațiu în care timpul nu mai are sfâșiere, ci doar curgere tihnită, necesară sedimentării mărturiilor că aici, l a Iași, există acest strat geologic cu ajutorul căruia este scrisă cartea de identitate, cartea de prezentare și de cucerire, nu neapărat de teritorii, cât mai ales de inimi, de suflete, de ochi pierduți în profunzimea tabloului, de exemplu.

Galeriile de Artă „Dana”au permis „repatrierea” unuia dintre cei mai mari pictori contemporani ai Europei, alăturat de critică lui Chagall, Picasso, sau Brauner născut la Iași acum 82 de ani și care a fost găzduit anul trecut de Galeriile de Artă „Dana” cu o tulburătoare expoziție „Sami Briss”.

De fapt, Galeriile de Artă „Dana” încearcă să ne prezinte, să ne arate, să ne dea spre probare o altă atitudine față de viața de zi cu zi, o atitudine care nu mai asmute înspre noi îmbulzeala, zâzania și lupta intestină, oferind libertate liniștii, dorinței de a asimila frumosul, bunul gust, 4expresia vieții filtrată de adevărata artă, restabilind adevărul pe care îl deține doar valoarea.

Fără doar și poate, aceasta este soluția salvatoare într-o lume prea grăbită să se nască și să ne omoare, fără ca noi să avem ceva de spus, dacă vom ține în continuare capul plecat, gândind că din această poziție „sabia destinului nu ni-l va tăia”. Oricum, gestul ar fi inutil, atâta timp cât „cu capete plecate” ajungem să fim sinistre viețuitoare lipsite de cap. La mai mulți ani, tuturor celor care fac împreună posibilă mișcarea de artă autentică din interiorul Galeriilor de Artă „Dana”.

Adi Cristi – ziarul „24 ORE” – 11 octombrie 2012