Revenit la Iași, oraș de care este legat statornic, Ion Iancuț a răsfățat publicul prin prezentarea unor noi creații care duc mai departe reușitele precedente ale artistului și confirmă imaginea unui prestigiu câștigat atât în spațiul românesc cât și european. Aflat la un nivel maxim de creativitate, artistul pare a se fi așezat într-o viziune personalizată și un stil elocvent și inconfundabil. De aici și fervoarea cu care face din mitologie un reper axiologic înalt, o bucurie spirituală desăvârșită prin viziune și soluții plastice. Artistul lasă impresia unui apetit creativ relevant pentru opțiunile stilistico-estetice ce-i definesc inechivoc personalitatea creatoare.

Eleganta Galerie de Artă Dana, publicul, au transformat spațiul de expunere într-un spațiu al revelației și al bucuriei estetice, derivate din imaginarul fertil al sculptorului și graficianului, interesat să continue cu noi și surprinzătoare viziuni. Iată un proiect de mare impact la public. Mitologia de care aminteam trimite la sacralitate, chiar dacă, uneori, o undă de umor poate oferi privitorului un zâmbet discret și ludic. Starea de confort vizual ține de o imagerie a narativului simbolic, de recuperare a miturilor fundamentale privind revelația anticipativă a nașterii lui Iisus. Călăuziți de steaua protectoare, magii urmează Calea și ajung la luminata iesle din Beetlehem, unde s-a născut Iisus.

Prin succesivele viziuni asupra mitului, Ion Iancuț face din fiecare imagine o pledoarie persuasivă asupra spiritualului. Expresia individuală identifică potențiale revelații, asumări ale destinului și bucurii previzibile. Lumea devine altfel după aceste întâlniri cu caracter inițiatic. Asemenea univers mă face să cred că artistul se întâlnește simbolic cu vechii pictori ai Voronețului, cei care înainte de a picta scene sacre cu sfinți îmbrăcați cu straie din Bucovina posteau, pentru purificare, vreme îndelungată.

Galeria magilor călători permite racordul cu revelația, cu misterul transfigurat în lumină. Fiecare imagine, personalizată prin atitudine, vestimentație și mișcare configurează ideea căutării pline de speranță a Marii revelații. Fiecare personaj caută absolutul, dar, în fapt, se caută pe sine. Expresiile individualizate permit subtilități mergând de la vestimentația viu colorată, ca simbol al sângelui cristic, până la asocierea unor elemente din sfera animalieră sau anecdotică. Pictorul face din compoziție o expresie individuală a creativității, o retranscriere a mitului biblic, dintr-o perspectivă ușor de perceput de cei care își asumă aprioric încrederea în poveste. Când Dimitrie Cantemir, cu secole în urmă, identifica povestea mitului, se elibera, de fapt, de fantasmele Evului Mediu.

Ion Iancuț, adaugă, cu un apetit profan, uneori o doză de umor stenic, ilaritatea nefiind deloc un blestem sau o blasfemie. Artistul face din pastelurile lui gracile un gest de recuperare a sacrului și prin instrumentele, mai lejere, ale surâsului. La urma-urmei, surâzând, îndreptăm moravuri. Grafismul lui sugestiv și personalizat, inconfundabil prin expresie, hâtru uneori, face ca omul modern să recupereze o mitologie care face parte din ființa noastră profundă. În alte compoziții, Ion Iancuț ne permite prin viziunile lui să avem acces la surâsul tandru, dar și momente de reculegere...

În planul sculpturii – să nu uităm că avem a face cu un notoriu sculptor, acreditat la nivel maximal valoric în spațiul românesc și european, dimensiunea ludică nu lipsește, inventivitatea, umorul asemenea. Inorogii se asociază cu figuri umane, iar expresiile unor duete congenitale, erotic muzicale, vădesc o insațiabilă poftă de a transforma banalitatea în excepțional. Prăjitorul de ouă este o glumă a unui hâtru pus pe șotii, iar alte personaje se racordează aceleiași sugestii ludice. Stenic și inventiv, sculptorul, de altfel portretist redutabil , face din fiecare portret expresia autentică a ființei profunde. Una dintre acestea i-a fost consacrată lui Mihai Pascal, Domnul incontestabil al unui timp în care asemenea oameni se întâlnesc din ce în ce mai rar... Evenimentul de acum de la Iași trebuie ținut minte, mai ales de cei care o au...

Valentin Ciucă, critic de artă

„Ars Longa” nr. 10, noiembrie 2012, supliment al revistei „Cronica veche” editat de Galeria de artă DANA