DELTA CA UN CÎMP DE EXPERIENȚE

Acuarelele reputatului plastician Cicerone Ciobanu (n. 1948), expuse în perioada 17 noiembrie – 5 decembrie 2014 la Galeriile Dana din Iași, ne propun exercițiul unei transfigurări creatoare a peisajului, după legile, încă atît de puțin accesibile nouă, ale determinărilor interioare. Peisajul este cel al Dunării de Jos și al deltei, la porțile căreia se află Isaccea, urbea de reședință a artistului, pe care el se ferește să o interpreteze, preferînd fixarea într-un spațiu al solitudinii, evident, mai lesne confundabil cu propensiunile sale. Procedeul este sadovenian, cu observația că țările de dincolo de negură care, foarte îngrijit înrămate, cu baghetă îngustă și cu paspartuuri variat colorate, se adună cu zecile în multele încăperi ale galeriei, sînt în mod considerabil fantastice.

Din fotografia locurilor veridice sînt mai ales fundalurile, astfel că vorbim de o pictură de atmosferă, consumînd emoția în satisfacția că a fost fixat un spațiu în stare să absoarbă neliniștile și revelațiile spiritului rătăcind în căutarea reperelor exterioare ale propriei gingășii. Se ia, în mod oportun, inițiativa serializării unor motive, grupînd pe alocuri lucrările cîte trei, cîte patru, uneori cu rame suprapuse, succedanee care înalță o coloană. Asociabile esteticii minimaliste sînt și fondul meditativ ca și registrul restrîns de motive, reluate cu mici variații – văzduhuri, rămurișuri, lotci, acoperișuri – sau de procedee tehnice: două-trei straturi de culori de ape, pe o linie de orizont mai totdeauna joasă, pete mai aprinse, cu centre de interes marcate prin intervenții grafice, în linii negre. Acestea din urmă conduc la o narativizare, excesivă uneori, agitată și pînă la urmă tragică, atingînd rigoarea liniei de desen tehnic, cu efectul unui set de cuțite măcelărind suavitățile tonale.

Format la școala ieșeană (promoția 1976), de către maeștri ai acuarelei precum Adrian Podoleanu sau Constantin Radinschi, artistul stăpînește o excelentă cromatică. Dă viață zonelor de griuri reci, invazive, prin complementare calde, pe care fixează și centrele de interes. Din cînd în cînd, roșuri trandafirii și cărămizii invadează întinderile, amestecînd cer și pămînt în vaporoase explozii. Personajele sînt rare pe aceste cîmpuri experimentale, destinate nașterii dar mai ales risipirii de lumi și cînd apar sînt mai ales multiplicate, precum șirul luntrilor sau grămada de case, reduse la ape repezi de acoperiș și adunate în neverosimile cascade. Ființa este sesizată în lanțul ei ontologic, prin șiruri de siluete, laolaltă cu bărcile și la fel de dramatic înseriate în arcuri de cerc. Dacă apar, individualitățile sînt tratate mitologic, precum bizarul bătrîn gulerat, cu grumazul nimbat, etalîndu-și peștii schițați rudimentar într-o parabolică plasă. Aceasta, ca și alte elemente de reprezentare veristă, își dezvăluie din cînd în cînd statutul: pretexte pentru relevarea unei geometrii de elipse, linii drepte sau cîmpuri punctate ortogonal, pe evanescența tonurilor acvatice. Ne gîndim astfel că unul dintre rosturile elementelor grafice ar putea fi tocmai ridiculizarea atitudinii excesiv contemplative. În orice caz, ele intră în consonanță cu efortul ieșirii din reveria la care predispune exuberanța coloristică. Reconfirmînd posibilitățile genului, acuarelele lui Cicerone Ciobanu deschid o lume a libertății angajate, pe urmele expresioniștilor, în procesul de dezvăluire a nebănuitelor trepte, dacă nu hăuri, peste care pășește actul creator.

Ioan Răducea, profesor

Revista de artă vizuală ISART, nr. 1/2015, editată de Editura Dana Art – Galeria DANA