„Dacă există raiul,

acesta nu poate fi decât colorat”.

Corneliu Vasilescu

Discocierea radicală de obiect și reper figurativ l-a împins pe artist la un fel de dicteu foarte energic al expresiei gestuale, bazat exclusiv pe virtuțile limbajului coloristic. Iată cum se provoacă o  puternica impresie, ce incită pe privitor la un substanțial și remanent spectacol contemplativ și meditativ. Tocmai de aceea, câmpurile cromatice sunt reduse la câteva culori și la un reiaj dezinvolt și ritmat de linii virile, ferme și/sau delicate și agitate aidoma unei țesături de traiectorii browniene, ce joacă un rol dinamic în compoziție. Descătușarea de figurativ solicită o diversificare și flexibilizare continuă a tehnicilor picturale folosite, ce reclamă un plus de elaborare constructivă. Astfel se explică cum „compozițiile” sale au devenit treptat pure construcții de forme și culori. Tocmai de aceea, l-aș defini pe Corneliu Vasilescu, înainte de toate, „un regizor al culorii și spațiului”. Este mijlocul prin care artistul tinde să pună în operă idealul picturii totale. (Corneliu Antim, critic de artă)