GHEORGHE LUNGU - Am un înger păzitor

Cum mai poţi defini „un înger”, cu atât mai mult, unul păzitor? Poate că în cuvinte descrierea acestuia ar acoperi îndeajuns de mult încât să nu mai existe nevoia imaginii pentru a întări convingerea existenţei, însă în imaginarul lui Gheorghe Lungu, îngerul nu ţine şi nici nu validează un discurs despre spiritualitate, nici nu mijloceşte ascensiunea sau revelaţia în sensul divinului. Cel mai aproape de natura cuvântului este rolul pe artistul i l-a imprimat, cel de mesager. Relaţia de dublu ceresc al omului nu proiectează umanul, ci mai degrabă sapă în putreziciunea sufletelor golite şi scoate la lumină grotescul. Asumându-şi riscul reprezentării nereprezentabilului, de a găsi compensarea în urât sub forma unor fizionomii strâmbe ce relevă caracterul, pictura sa denotă un alt tip de sublim. Cu un chip departe de a fi solemn, îngerul pare a te întreba “De ce?”, incapabil să mai schimbe ceva.  /  Maria Bilașevschi, critic de artă

 

Curator: Smaranda Bostan