Gabriela Drinceanu

Studii: 1989-1995 Şcoala de Artă Monumentală a Patriarhiei Române Bucureşti, clasa Alexandru Cont | 1986-1992 Academia de Artă George Enescu Iaşi, secţia sculptură, clasa Prof. univ. Vasile Condurache şi Prof. Dan Covătaru

 

Premii: 2011 Diploma de excelenţă pentru activitate artistică internaţională, acordată de U.A.P. Iaşi | 2010 Nominalizare Premiul pentru sculptură la Salonul Artis, Iaşi | 2008 Diploma de excelenţă pentru 3Grup, acordat de U.A.P. Iaşi, proiect Iaşi 600 | 2007 Premiul naţional U.A.P. România pentru sculptură pe 2006 | 2007 Diploma de excelenţă la Salonul Artis Iaşi pentru activitatea expoziţională internaţională

 

Expoziţii personale: 2013 Corpuri, sculptură, Galeria Dana, Iaşi (critic de artă Alexandra Titu) | 2011 Sculptură şi grafică, Galeria de artă Grand Hotel Traian, Iaşi | 2011 Între cer şi pământ, sculptură, Galeria Expoziţii Temporare a Muzeului Brukenthal, Sibiu (critic de artă Corneliu Antim) | 2011 Călătorii subiective, sculptură şi desen, Galeria Arcadia, Paşcani | 2010 Sculptura, Galeria Cuhnia, Palatele Brâncoveneşti, Mogoşoaia/Bucureşti (curator Doina Mândru)

 

Expoziţii de grup: 3Grup (cu Zamfira Bîrzu şi Felix Aftene) 2012 3Grup+2, Galeria Lăpuşneanu, Iaşi, pictură, sculptură, tapiserie | 2011 Berliner Liste, târg de artă contemporană, Berlin, 3Grup+1 | 2010 Percepţia Omului, Galeria Cupola, Iaşi (critic de artă Valentin Ciucă) | 2009 Antropomorfisme, 3Grup+1, Galeria Simeza, Bucureşti (critic de artă Pavel Şuşară) | 2008 Narcisism, Galeria Cupola, Iaşi (critic de artă Valentin Ciucă)

 

Motto: OM-STARE-SIMBOL Imaginea plastică reprezintă rezultatul unui mod de a gândi, de a simţi, de a spune. Omul ca Stare – simbol al echilibrului şi al dezechilibrului – este în fapt o concretizare a realităţii. Seria de OAMENI-STĂRI reprezintă personaje ce nu exprimă o realitate de suprafaţă, vizibilă, ci o realitate care este propria mea observaţie asupra realităţii.ÎNGERI ŞI OAMENI, balans între realitate şi starea de reverie: Oamenii – stări interioare, ascunse, muncite, prinse în roţi, angrenate în mecanisme interdependente unele cu celelalte.Îngerii – forme idealizate, colorate, fiecare este prototipul omului său, (omul e ecoul îngerului său), depozitari ai amintirilor acţiunilor şi urmelor umane.