Tematica expoziției gravitează în jurul ideii de „Himere” și a universalității miturilor și mitologiilor, a arhetipurilor, subliniind rădăcinile simbolice comune ale spațiului european, redate de cele două artiste prin filtrul propriului stil. Cu un număr important de expoziţii personale şi de grup, cele două artiste s-au remarcat prin consecvenţa şi consistenţa proiectelor artistice, proiecte care abordează sub o formă ce nu se doreşte a fi lecturată facil, societatea contemporană şi problemele ridicate de umanitate ȋn timpuri ale schimbării, identitate şi regăsire cu o amprentă stilistică unică.

ZAMFIRA BÎRZU, conf. univ. dr. la Facultatea de Arte Vizuale și Design, UNAGE Iași, este considerată de către critica de specialitate drept unul dintre cei mai buni portretiști contemporani (prof.univ.dr. Petru Bejan), surprinzând prin tipologiile umane o întreagă psihologie a identității. La limita citirii codului figurativ, lucrările Zamfirei Bîrzu expun o idee picturală unică, cu radiere cromatică aparte. Intuind natura mai mult ca geneză decât ca ansamblu de forme cromatice finite, universul se transformă pentru artistă întro reţea deasă de semne, de corespondenţe, unde formele se cuprind și se sugerează reciproc.

GABRIELA DRINCEANU este, cu certitudine, o voce distinctă în sculptura românească actuală, cu o activitate profesională vastă. Cunoscutul teoretician al artelor, Constantin Prut, afirma că „artista îmbină două programe care, aparent, conțin tensiuni identice incompatibile: pe de-o parte, avem de-a face cu asumarea condiției volumetrice, tridimensionale, a sculpturii și pe de altă parte ea pleacă de la premisa creștină a imaginii, care refuză instalarea unui eidolon, a „chipului cioplit”. Tiparul iconic sau de organizare spaţială hieratică o fascinează pe artistă, dar nu îşi pune amprenta decât, pe alocuri, la nivel conceptual. Nu atât corpul, ca structură şi nici sensul pe care acestea îl transmite primează.

Critic de artă, dr. Maria Bilașevschi