MAXIM DUMITRAȘ
Absențe încercuite
Maxim Dumitraş captează esenţa în golul-manifest, cel al deschiderii către infinit, provocând privitorul să devină conştient în faţa proceselor de creştere, senzaţie, ingeniozitatea captivantă în simplitatea sa a „absenţei” transmite forma posibilă a universului.
În balans, sub propria greutate sau vânt, lovindu-se una de alta sau suprapunându-se, verigile proiectează prin deschideri lumină iar prin forme desene în umbră, o meditaţie asupra apariţiei şi dispariţiei. O armonie se conturează prin opoziţii: flexibilitate și forță, plenitudine și gol, lumină și umbră, mișcare și liniște. Prin reducţia materialului şi sintaxa minimalistă, în natură, verigile devin aureole de lumină, iar în spaţiul galeriei acestea poartă amintirea amprentelor universalităţii, făcând ca peretele alb să devină o mare pânză transparentă.
„Puritatea” artei lui Maxim Dumitraş emerge atât din decorporalizarea materiei cât şi din raportul aproape imperceptibil ce se instalează între cele două polarități ale universului (citite în cheia materia-absenţă), polarităţi într-o mişcare şi schimbare perpetuă, ce înfățișează forma din vid și vidul din formă. (Maria Bilașevschi, critic de artă)